Medici vs Parinti - studiu diagnosticare si tratament pentru ADHD

Publicat: 27 Martie 2009
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate

Studiile au relevat faptul ca netratarea ADHD poate duce la maturitate la o crestere a ratei divorturilor, somajului si chiar la o rata crescuta a accidentelor de masina. Este evident ca impactul ADHD-ului se reflecta nu doar asupra persoanelor cu aceasta afectiune ci si asupra familiei, prietenilor si chiar asupra unor necunoscuti.

Adevartul impact al ADHD nu este luat in serios, iar cei care sufera de acest sindrom sunt catalogati drept „lenesi’ si „uituci”, iar aceasta minimalizare a impactului bolii pot intarzia diagnosticul si tratamentul. Un plan terapeutic in timpul copilariei este foarte important pentru ca atunci cand ajunge la maturitate bolnavul sa isi poate controla afectiunea.

Studiul ADHD 360 realizat de Haris Interactive, cu implicarea Eli Lilly and Company, in parteneriat cu Federatia Mondiala a Sanatatii Mentale a fost efectuat pentru a ajuta parintii si medicii sa constientizeze impactul total pe care ADHD il poate avea asupra copiilor, inclusiv asupra dezvoltarii lor sociale si emotionale. Totodata, studiul faciliteaza discutiile dintre parinti si medicii, pentru a se asigura ca tratamentul se adreseaza tuturor necesitatilor copilului.

Participanti la chestionar au fost: 633 de medici cu experienta in tratamentul ADHD si 719 parinti care au copii cu ADHD. Acestia provin din tari precum: Canada, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Spania si Regatul Unit al Marii Britanii.

Cele mai importante concluzii:

1. Parintii subestimeaza impactul pe care il are ADHD

• Parintii si medicii sunt de acord ca ADHD poate afecta dezvoltarea unui copil, dar difera gradul de importanta acordat.
• 95% dintre medici considera ca ADHD are un impact “negativ” asupra dezvoltarii sociale si emotionale, pe cand un numar surprinzator de parinti considera ca ADHD are “un impact minor sau nu are impact” sau are chiar un “impact pozitiv” asupra copiilor (28% si respectiv 32%).

2. Exista o diferenta semnificativa intre parerile parintilor si cele ale medicilor cu privire la domeniile cele mai afectate de ADHD precum si in ceea ce priveste gradul impactului

• Medicii considera ca cele mai multe dificultati intampinate de catre copii sunt in legatura cu comportamentul la scoala (86% au raportat ca “tot timpul”/ „majoritatea timpului”), pe cand parintii considera realizarea deprinderilor de baza ca fiind cea mai dificila (75% au raportat “tot timpul”/”majoritatea timpului”).
• Medicii sunt mai inclinati decat parintii (51% vs 12%) sa creada ca un copil cu ADHD are un “impact major” asupra vietii de familie.
• Mai multi medici decit parinti sunt preocupati semnificativ de capacitatea unui copil cu ADHD de a se descurca precum un adult independent (81% fata de 66%).

3. Schemele de tratament pentru ADHD nu se adreseaza intotdeauna dezvoltarii sociale si emotionale a copiilor

• Cu toate ca majoritatea medicilor si a parintilor care au copii cu ADHD considera ca abilitatile sociale si emotionale sunt “esentiale sau importante intr-o oarecare masura” pentru independenta viitoare a copilului, multi copii neprimind intotdeauna un tratament care sa ii ajute sa le dezvolte.
• In jur de 40% dintre medici nu dezvolta planuri de tratament care sa vizeze dezvoltarea sociala si emotionala.
• Cand optimizeaza un plan de tratament, medicii acorda o importanta minora discutiilor cu privire la dezvoltarea sociala si emotionala.

“Mesajul pe care trebuie sa il retinem este clar. Parintii au nevoie sa inteleaga mai bine impactul acestei afectiuni, astfel incat sa poata lucra impreuna cu medicul pentru a adresa toate aspectele ADHD. Daca parintii minimalizeaza impactul social si emotional, este mult mai probabil sa nu vorbeasca cu medicul despre adresarea acestor abilitati in planul de tratament al copilului.”, a declarat Dr. Margaret Weiss, director de cercetare, Divizia de Psihiatrie pentru Copii, Universitatea din Columbia Britanica.

Diagnosticarea poate dura intre trei luni si cinci ani, depinzand si de tara in care locuieste pacientul, deoarece atitudinile regionale in privinta bolilor psihice pot influenta diagnosticul. Dupa diagnosticare, strategiile de tratament recomandate pot cuprinde o combinatie intre abordari medicale, educationale si comportamentale.

Pentru mai multe informatii despre simptomele, diagnosticarea dar si tratamentul ADHD, cititi articolul "Tulburarea Hiperkinetica cu Deficit de Atentie (THDA, ADHD)"


Citeste si despre:

Cum iti dai seama ca copilul tau sufera de ADHD? Tot ce trebuie stiut despre ADHD Dislexia - dificultatea de a invata cititul si scrisul Cosuri cadou elegante, cele mai inspirate alegeri din 2024, pentru medici de top Ce afectiuni pot fi detectate cu ajutorul unui RMN cerebral Semnele de autism la copii Anxietatea si depresia la copii Caracteristicile narcolepsiei in cazul copiilor