Sensibilitatea ste proprietatea unei parti din sistemul nervos de a receptiona, transmite sau percepe excitatiile. Dupa teritoriul de receptie se deosebesc: sensibilitatea superficiala sau exteroceptiva (excitantii provin din mediul extern si actioneaza la suprafata organismului), sensibilitatea profunda sau proprioceptiva (excitantii provin de la organele interne, muschi). Dupa caracterul lor, se deosebesc: sensibilitatea elementara sau protopatica, tactila, termica, dureroasa, epicritica.
Paralizie a muschilor inervati de catre nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni). Dupa locul atingerii, se deosebesc paraliziile faciale centrale si paraliziile faciale periferice.
Analizele de rutina cuprind hemoleucograma completa, VSH-ul, sumarul de urina, biochimia, titrul anticorpilor antinucleari, electroforeza proteinelor serice, VDRL-ul, radiografia pulmonara, radiografia coloanei vertebrale. Descoperirea unei pierderi senzoriale evidente este un motiv bun pentru a consulta un neurolog. Daca nu este disponibil unul, analizele depind de partea corpului care este afectata.
Daca sunt implicate numai extremitatile inferioare, trebuie facute tomografia computerizata si RMN-ul coloanei lombare. Electromiografia si viteza de conducere nervoasa sunt completeaza procedurile de diganostic.
Daca sunt implicate atat extremitatile inferioare cat si cele superioare se cere RMN al coloanei cervicale. Tomografia coloanei cervicale nu este foarte precisa. Electromiografia extremitatilor trebuie realizata in acest caz. Viteza de conducere nervoasa trebuie masurata de asemenea.
Daca este implicata si fata, trebuie realizate tomografia si RMN-ul creierului. Radiografia craniana nu este foarte folositoare decat atunci cand se suspecteaza o fractura de craniu.
Angiografia carotidelor si a vaselor emergente sunt foarte folositoare in evaluarea bolilor vasculare cerebrale.
Daca se suspecteaza neuropatie periferica trebuie facute analize specifice.
Daca se suspecteaza scleroza multipla, la confirmarea diagnosticului ajuta studiile SSEP si VEP, precum si punctia spinala. O punctie spinala este utila in confirmarea diagnosticului de sifilis ce atinge sistemul nervos central.
Daca se suspecteaza anemie pernicioasa trebuie facute dozarea vitaminei B12 si a acidului folic si posibil testul Schilling.
Sindromul Guillain-Barre este diagnosticat prin examinarea lichidului cefalorahidian, care va arata o crestere marcata a proteinelor comparativ cu numarul celulelor.
Sindroamele de incarcerare precum sindromul de tunel carpian, incarcerarea nervului ulnar sau sindromul de tunel tarsal sunt diagnosticate prin studierea vitezei de conducere nervoasa.
O electroencefalograma somn-veghe poate diagnostica crizele partiale complexe. Uneori, combinatia intre mielografie si tomografia computerizata este mai buna decat RMN-ul.