Stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii fecale cu consistenta moale sau apoasa. Diareea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune inflamatorie a intestinului. Aceasta emisie de scaune lichide si frecvente se intinde pe o perioada care depaseste trei saptamani. Diareea cronica poate fi legata de o leziune a peretelui intestinal (tumora, boala inflamatorie), de un fenomen de malabsorbtie (intoleranta la gluten), de o hiperactivitate a tranzitului intestinal (rezultand dintr-o hipertiroidie) sau de o secretie patologica a epiteliului intestinal (diaree secretorie). In cursul diareei cronice, riscul de subnutritie este important. Tratamentul este intai de toate cel al cauzei. Simultan trebuie asigurata o realimentare corecta.
Majoritatea pacientilor vor fi diagnosticati in urma efectuarii testelor:
- coproculturii;
- testelor pentru hemoragie oculta ;
- examenului coproparazitologic. La aceste investigatii se completeaza cu sigmoidoscopie si radiografie baritata a intestinului inferior.
Giardioza poate fi diagnosticata prin evidentierea antigenului de Giardia in fecale.
Pacientii care au urmat tratament cu antibiotice ar trebui testati pentru toxina B a Clostridium difficile.
Daca se suspecteaza o boala sistemica se recomanda efectuarea hemoleucogramei, VSH-ului, biochimiei, profilului tiroidian.
Dozarea anticorpilor anti-HIV poate fi utila, in functie de istoricul pacientului.
Dozarea in urina (urina pe 24 de ore) a acidului 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA) poate indica sindromul carcinoid.
Dozarea gastrinei serice va evidentia un eventual gastrinom.
Daca in urma acestor teste nu se poate stabili diagnosticul, este necesar consultul unui medic specialist gastroenterolog, care va efectua o colonoscopie. Aspiratia sau biopsia vor fi utile in evidentierea infectiei cu Giardia sau a bolii celiace; angiografia va confirma existenta ischemiei sau a infarctelor mezenterice.
Daca nu se poate obtine consultul de specialitate gastroenterologie, medicul poate face o analiza cantitativa a grasimilor din materiile fecale pe 24 de ore. O cantitate mai mare de 10g grasimi/24h poate stabili diagnosticul de steatoree si se va investiga ulterior cauzele steatoreei.
La o cantitate de grasime sub 7g/24h se recomanda masurarea volumului de fecale dupa post alimentar. Daca volumul este mare si s-a exclus un eventual abuz de laxative, ar trebui luata in considerare o tumora secretanta de polipeptide. In aceasta situatie se recomanda consultul medicului gastroenterolog. Daca volumul fecalelor este mic dupa postul alimentar, se ia in discutie intoleranta la lactoza sau alta intoleranta alimentara sau sindromul intestinului iritabil. Ocazional, exista supiciunea unei disfunctii a sfincterului anal. Si de aceasta data este necesar consultul de specialitate gastroenterologie.