Indicatii
Farmorubicina si-a demonstrat capacitatea de a induce raspuns obiectiv intr-un spectru larg de maladii neoplazice: carcinom mamar, carcinom ovarian, pulmonar, gastric, hepatic, pancreatic si carcinom sigmo-rectal, carcinom de cap si gat, limfom non-hodgkin si boala hodgkin, sarcom de tesut moale si oase, leucemie acuta si mielom multiplu. Celule tranzitive carcinomatoase ale sangelui.
Doze si mod de administrare
Atunci cand farmorubicina este utilizata ca un singur agent antitumoral, doza recomandata la adult este de 60-89 mg/m2 de suprafata corporala, medicamentul se injecteaza intravenos in interval de 3-5 minute, iar doza se repeta la 21 zile in functie de statusul hematomedular al pacientului. Doze inferioare (60-75 mg/m2) sunt recomandate pacientilor a caror functie medulara a fost deja afectata de tratamente chimioterapice anterioare, de varsta sau de infiltrarea neoplazica a maduvei osoase. Doza totala per ciclu poate fi impartita pe parcursul a 2-3 zile consecutive. Daca medicamentul trebuie folosit in asociere cu medicamente antitumorale, dozele vor fi reduse corespunzator. Sistemul hepato-biliar este calea cea mai importanta de eliminare a Farmorubicinei, de aceea, la pacientii care prezinta o alterare a functiei hepatice, este oportuna reducerea dozei pentru a evita cresterea toxicitatii totale. Insuficienta hepatica moderata (concentratie de bilirubina de 1,4 la 3 mg/100 ml, retentie de bromsulfonftaleina BSP intre 9% si 15%) necesita reducerea cu 50% a dozei obisnuite, in cazul unei insuficiente hepatice grave (bilirubinemie mai mare de 3 mg/100 m, retentie de BSP mai mare de 15%) doza se reduce cu 75%. Alterarea moderata a activitatii renale nu pare a constitui un motiv de a modifica posologia recomandata, data fiind slaba eliminare renala a Farmorubicinei.
Farmorubicina - dizolvare rapida, se administreaza intravenos si in injectii intravezicale. Este inactiva prin administrare orala si nu trebuie injectata intramuscular sau intratecal.
Farmorubicina - dizolvare rapida nu va fi amestecata cu heparina, datorita incompatibilitatii chimice. in anumite proportii ele pot forma precipitat.
Farmorubicina - dizolvare rapida poate fi utilizata in combinatie cu alti agenti antitumorali, dar nu este indicat sa se amestece aceste medicamente in aceeasi seringa.
Administrare intravenoasa: Se recomanda ca medicamentul sa fie administrat in perfuzie de ser fiziologic in tubul perfuzor, dupa ce s-a verificat daca acul este bine plasat in vena. Aceasta metoda reduce la minim riscul extravazarii medicamentului si asigura ca vena sa fie spalata cu ser fiziologic, dupa administrarea medicamentului.
Extravazarea Farmorubicin - dizolvare rapida in timpul perfuziei poate duce la lezarea tesuturilor sau chiar necroza. in cazul injectarii medicamentului in vene mici sau injectari repetate in acelasi loc poate aparea sclerozarea venei.
Administrare intravezicala: Farmorubicin instilat cu ajutorul unui cateter va fi retinut intravezical timp de o ora; pacientul trebuie instruit sa urineze la expirarea timpului.
Prepararea solutiei: Farmorubicina - dizolvare rapida se dizolva in apa distilata sau ser fiziologic, dupa indicatiile de mai jos.
| Flaconulde liofilizat |
Cantitateade diluant de adaugat | Concentratiafinala |
| 10 mg | 5 ml | 2 mg/ml |
| 50 mg | 25 ml | 2 mg/ml |
Contraindicatii
Farmorubicina este contraindicata la pacientii cu mielodepresie marcata, provocata de tratamentul cu alte antitumorale sau de radioterapie si la acei pacienti tratati cu alte antracicline ca doxorubicina sau daunorubicina in doza cumulativa maxima. Farmorubicina este contraindicata in egala masura pacientilor suferinzi cardiac si celor care prezinta in antecedente suferinta cardiaca. Hipersensibilitatea la parahidroxibenzoat reprezinta o contraindicatie.
Precautii
In timpul primului ciclu de tratament cu Farmorubicina se impune o supraveghere atenta si repetata a pacientului. Este necesar controlul frecvent al hemoleucogramei. Leucopenia observata la aplicarea schemelor obisnuite de dozaj este de regula tranzitorie, ea este maxima intre ziua a 10-a si a 14-a de la inceperea tratamentului si revine la valori normale in ziua a 21-a. Activitatea functionala hepatica va fi controlata inainte si in timpul tratamentului prin examene obisnuite de laborator (SGOT, SGPT, fosfataza alcalina, bilirubina, BSP). Datele experimentale obtinute pe animal sau in urma testelor clinice pe termen scurt releva faptul ca Farmorubicina are o actiune cardiotoxica mai putin pronuntata decat analogul doxorubicina. Intr-un studiu comparativ s-a constatat ca raportul dozelor cumulative care produc aceeasi reducere a capacitatii functionale a cordului este de ordinul 2:1. Astfel, la pacientii care nu au fost tratati anterior cu doxorubicina, cazuri de insuficienta cardiaca au aparut numai la doze cumulative mai mari de 100 mg/m2. In orice caz, starea functionala a cordului trebuie urmarita cu atentie in timpul tratamentului pentru a minimaliza riscul de insuficienta cardiaca de tipul celei descrise pentru alte antracicline. insuficienta cardiaca poate aparea chiar dupa cateva saptamani de la terminarea tratamentului si in unele cazuri poate sa nu raspunda la medicatia clasica. Avantajele care ar putea fi obtinute continuand tratamentul dincolo de doza cumulativa trebuie evaluate cu atentie, tinand cont de cresterea posibila a riscului de decompensare cardiaca descrisa pentru alte antracicline. Riscul potential al cardiotoxicitatii poate sa creasca la pacientii care concomitent sau in prealabil au fost iradiati in zona mediastino-pericardiaca. Alegerea dozei cumulative maximale trebuie facuta tinand cont de influenta pe care o pot exercita alte medicamente potential cardiotoxice prescrise simultan. Se recomanda efectuarea unei ecg inainte si dupa fiecare ciclu de tratament. Alterarile traseului ECG (aplatizarea sau inversarea undei T si subdenivelarea segmentului ST), sau aparitia de aritmii in general tranzitorii si reversibile, nu implica neaparat intreruperea tratamentului. cardiomiopatia indusa de antracicline, in special de doxorubicina, se asociaza cu reducerea persistenta a voltajului complexului QRS, prelungirea peste limitele normale a intervalului sistolic (PEP/LVET) si reducerea fractiei de ejectie ventriculare. monitorizarea cardiaca a pacientului in cursul tratamentului cu Farmorubicina este foarte importanta si este bine sa fie efectuata evaluand si functia cardiaca cu ajutorul metodelor neinvazive (ecg, ecocardiografie, eventual scintigrafie miocardica pentru masurarea fractiei de ejectie). Ca si la citotoxice, Farmorubicina poate provoca hiperuricemie prin distrugerea rapida a celulelor neoplazice. Se recomanda controlul atent al uricemiei pentru a preintampina fenomenul prin tratament medicamentos. Pana in prezent nu sunt disponibile informatii adecvate in legatura cu influenta Farmorubicinei asupra fertilitatii umane, actiunea sa teratogena si alte actiuni daunatoare asupra fatului uman. Unele date experimentale sugereaza totusi ca medicamentul ar putea reduce vitalitatea fetala. Ca atare, Farmorubicina nu se va administra la femeia gravida. Ca la majoritatea antitumoralelor si imonudepresoarelor, a fost pusa in evidenta si o activitate mutagena si carcinogena in conditii experimentale speciale, la animalul de laborator. Farmorubicina poate da coloratia rosie a urinii pana la 2 zile de la ultima administrare.
Reactii adverse
In afara mielodepresiei si a cardiotoxicitatii (mentionate in paragraful Precautii), urmatoarele efecte adverse au fost atribuite Farmorubicinei: caderea parului, de obicei reversibila, se manifesta la 60-90% din cazuri, la pacientii de sex masculin se insoteste de oprirea cresterii barbii; inflamatia mucoaselor, poate aparea la 5-10 zile de la inceperea tratamentului, in principal sub forma de stomatita cu zone de eroziune dureroase, localizate de-a lungul marginilor laterale ale limbii si pe mucoasa sublinguala; tulburari gastrointestinale: greata, voma, diaree; hiperpirexie. Rar poate aparea anafilaxie, febra, rash si urticarie. Au fost raportate cazuri rare de leucemie mielogena secundara acuta, cu sau fara faza preleucemica, la pacienti tratati cu epirubicina in combinatie cu alti agenti antitumorali inhibitori de ADN. Aceste leucemii pot avea o scurta perioada de latenta.