Glaucom

boala a ochiului caracterizata printr-o crestere a presiunii intraoculare cu atingere a capului nervului optic si cu alterarea campului vizual, putand duce la cecitate (orbire).

Glaucomul primitiv cu unghi larg - Aceasta crestere a presiunii intraoculare poarta, de asemenea, denumirea de glaucom eu unghi deschis sau de glaucom cronic. Boala afecteaza intre 3 si 4% din populatie, adesea cu un caracter familial, aparand, in general, dupa 45 de ani. Afectand ambii ochi, acest lip de glaucom se traduce la inceput printr-o simpla crestere a tensiunii oculare, care nu provoaca nici un simptom. Apoi ea antreneaza o alterare a campului vizual mai mult sau mai putin importanta, dar ireversibila, si modificari ale capului nervului optic (excavatie papilara) care poate duce la orbire. In unele forme, alteratiile campului vizual apar atunci cand presiunea oculara n-a fost niciodata ridicata. Este vorba atunci de un glaucom fara tensiune, cu o diagnosticare foarte dificila.
Tratament - Supravegherea tensiunii oculare la subiectii cu virste mai mari de 45 de ani permite tratarea in stadiu precoce, inaintea oricarei alterari a vederii. Tratamentul vizeaza inainte de toate scaderea tensiunii intraoculare cu ajutorul colirelor antiglaucomatoase betablocante, miotice adrenalinice si, uneori, ameliorarea circulatiei sangvine retiniene si papilare cu ajutorul unor medicamente vasodilatatoare. Daca se dovedeste insuficient, se poate restabili scurgerea umorii apoase prin chirurgie (trabeculectomie) cu ajutorul unui laser cu argon (trabeculoplastie), primul tip de interventie fiind mai eficace si mai durabil decat al doilea. In formele care rezista la orice tratament, se pot utiliza ultrasunetele.

Glaucomul primitiv cu unghi stramt - Aceasta crestere presiunii intraoculare poarta si numele de glaucom cu unghi inchis sau de glaucom prin inchiderea unghiului. Afecteaza persoanele care au un unghi iridocornean (intre iris si cornee) deosebit de mic. Afectand de cele mai multe ori un singur ochi, acest tip de glaucom se manifesta prin crize acute de dureri oculare si periorbitare, insotite de o scadere a vederii si uneori de greturi si vome. La examenul oftalmologic, ochiul este rosu si tare, corneea modificata si pupila dilatata. Evolutia poate fi rapida si poate duce la pierderea ochiului.
Tratament - Tratamentul crizei consta in a face sa scada cat mai repede tensiunea oculara (injectie intravenoasa cu acetazolamida, medicament diuretic, instilatia de colire antiglaucomatose betablocante si mai ales miotice). In continuare trebuie practicata o mica gaura in iris pentru a permite circulatia umorii apoase in ochi. Interventia poate fi facuta cu laser (iridotomie) sau chirurgical (iridectomie). Daca tratamentul este intreprins rapid, nu exista sechele.

Glaucomul secundar - Aceastii crestere a presiunii intraoculare este urmarea unor boli oculare (inflamatii, traumatisme, leziuni ale cristalinului) sau generale (cresterea presiunii in venele orbitare) sau administrarii unor medicamente (corticosteroizi, mai ales in instilatie oculara). Simptomele, diagnosticarea si tratamentul unui glaucom secundar seamana cu cele ale unui glaucom primitiv cu unghi larg. Tratamentul se adreseaza mai ales bolii cauzale.