Compus indispensabil organismului, care intervine in numeroase reactii chimice si permite indeosebi transportul oxigenului prin hemoglobina globulelor rosii.
Fiziologie - Aproape 70% din fierul (Fe) organismului se gaseste asociat la hemoglobina globulelor rosii si reprezinta aproape 3 grame. Distrugerea permanenta a globulelor rosii elibereaza fierul din hemoglobina, care este reutilizat de catre organism in cursul sintezei noilor globule rosii. Cealalta parte a fierului, fierul de rezerva (intre 0,6 si 1.2 grame), este situat in tesuturi ca cele ale splinei, maduvei osoase si ficatului, fie sub forma de feritina, rapid disponibila in caz de nevoie, fie sub forma de hemosiderina pentru o eliberare mai treptata. Piederile de fier sunt, in general, foarte mici, de ordinul miligramului pe zi. La femei, in perioada menstrelor cresc pierderile zilnice, care pot atunci sa se ridice la 3 miligrame pe zi.
Pentru a compensa aceste pierderi, organismul scoate fierul din alimentatie. Aporturile zilnice recomandate sunt intre 10 si 18 miligrame dupa varsta si sex. Carnurile rosii (bogate in mioglobina), caltabosul cu sange (bogat in hemoglobina), pestele sunt alimente bogate in fier si, intr-o mai mica masura, lintea, spanacul (care, contrar opiniei raspandite, nu este extrem de bogat in fier), fructe uscate. In anumite circumstante, se observa o crestere fiziologica a necesitatilor in fier: la femei in timpul sarcinii si alaptarii, la sugari si la adolescenti.
Carenta - Carenta in fier, sau carenta martiala, provocata de o crestere a pierderilor sau a necesitatilor, sau, mult mai rar, printr-o malabsorbtie sau un deficit de aport, poate antrena o anemie feripriva. De altfel, in cursul reactiilor inflamatorii, macrofagele (celulele de aparare a organismului), stocheaza in mod anormal fierul circulant, diminuand astfel fractiunea disponibila pentru globulele rosii. Acest fenomen explica acel caracter microcitar (globule rosii de marime mica) al anemiilor care insotesc inflamatiile cronice (cancer, reumatism inflamator etc.).
Aport excesiv - Invers, se pot observa supraincarcari in fier ale organismului cauzate de o absorbtie excesiva de origine genetica (hemocromatoza primitiva) sau de aporturi repetate sub forma de transfuzii sangvine (hemocromatoza secundara). punctia biopsica a ficatului confirma supraincarcarea.
Utilizare terapeutica - fierul este utilizat in tratamentul anemiilor feriprive si in prevenirea lor la subiectii expusi (in caz de sangerare, malabsorbtie, sarcini repetate, la sugari). In ce priveste sugarii, fierul continut in laptele matern este suficient pentru a acoperi nevoile sale, pana la varsta de 3 luni; dupa aceasta varsta, este necesar un aport cel putin pana la varsta de un an, fie prin diversificarea alimentatiei, fie prin aportul de lapte imbogatit in fier. Absorbtia de fier poate antrena tulburari digestive (constipatie, greturi, varsaturi, coloratia inchisa a scaunelor) care inceteaza in 24 de ore dupa oprirea tratamentului.