Opacifiere partiala sau totala a cristalinului, consecutiva alterarii metabolismului fibrelor cristaliniene si responsabila de o scadere progresiva a vederii.
Diferite tipuri de cataracta:
- Cataracta subiectului in varsta este cea mai frecventa. Incepand de la 65 de ani, orice individ poate prezenta un inceput de cataracta, care se accentueaza cu varsta. Cauzele nu sunt inca exact cunoscute.
- cataracta adultului poate fi de origine traumatica. Ea mai poate rezulta si dintr-o boala generala (diabet, cel mai des), din tulburari de metabolism fosfocalcic (hipoparatiroidie, tetanie), din unele afectiuni neurologice sau dermatologice, precum si din unele tratamente prelungite cu corticosteroizi.
- Cataracta copilului are o origine uneori dificil de stabilit. Ea poate fi congenitala, cauzata de o boala infectioasa contractata de mama in timpul sarcinii si transmisa embrionului (rubeola), sau, mai rar, poate fi consecinta unei boli metabolice, precum galactozemia congenitala, sau poate insoti o trisomie 21 (mongolism).
Simptome - O cataracta se traduce printr-o scadere progresiva a acuitatii vizuale, intinzandu-se uneori pe mai multi ani. O senzatie de ceata este frecventa, precum si de orbiri de scurta durata rezultat al difractiei razelor luminoase intr-un mediu care se opacifiaza.
Tratament- Pot fi instilate colirele destinate incetinirii evolutiei unei cataracte. Totusi, tratamentul propriu-zis al cataractei este cel chirurgical: extragerea cristalinului cu implantarea, sau nu, a unui cristalin artificial.
La adult, inlocuirea cristalinului bolnav printr-un cristalin artificial (implant) a devenit practic sistematica (cu exceptia subiectilor foarte miopi), toleranta pe lung termen fiind foarte buna.
La copil, utilizarea de cristaline artificiale ramane o problema controversata, deoarece se cunoaste prea putin despre toleranta pe termen lung. De aceea, punerea unui implant este adesea evitata: corectia este facuta atunci prin lentile de contact sau prin ochelari corectori daca afectiunea este bilaterala.