Cancer bronhopulmonar

Tumora maligna cu punct de plecare din epiteliul bronsic glandular. Este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Poate fi primara sau secundara.

Cancerul bronhopulmonar primar - Este cancerul cel mai frecvent din lume. tabagismul este cauza principala a cancerelor bronhopulmonare primitive. Chiar o expunere pasiva la fumul de tutun are efecte cancerigene: pentru un nefumator care traieste printre mari fumatori, riscul de aparitie a unui cancer bronhopulmonar primitiv este mai mare cu 35% decat riscul prezentat pentru un nefumator neexpus fumului de tutun. Mediul (nu poluarea atmosferica ci o expunere, profesionala sau nu, la radiatii ionizante sau la anumite materiale ca amiantul, cromul, nichelul, hidrocarburile) constituie un alt factor de risc.

Tipuri histologice - Se deosebesc doua categorii de cancere bronhopulmonare primitive, in functie de marimea celulelor lor.
- cancerele zise "altele decat cu celule mici" grupeaza tumorile epidermoide (45%), adenocarcinoamele (20%) si cancerele nediferentiate cu celule mari (15%). Aceste cancere se manifesta prin semne respiratorii (tuse persistenta, dispnee, dureri toracice, expectoratie sangvinolenta, suieraturi respiratorii, abces al plamanului, pleurezie purulenta), carora li se asociaza mai tarziu o alterare a starii generale a subiectului.
- Cancerele cu celule mici cu mare potential metastazant si cu invadare mediastinala precoce sunt deosebit de grave. Manifestarile lor sunt asemanatoare cu cele ale cancerelor "altele decat cu celule mici". Din cauza volumului tumorilor si a proliferarii lor, apar uneori dilatatii ale venelor superficiale ale toracelui si un edem al bazei gatului in caz de compresie a venei cave superioare, precum si un sindrom paraneoplazic (indeosebi sindromul lui Schwartz-Barter, cauzat de secretia anormala de hormon antidiuretic de catre tumora maligna).

Diagnostic - Descoperirea unui cancer bronhopulmonar primitiv are loc, in general, cu ocazia unui examen radiologic prescris din cauza simptomelor descrise anterior. Obtinerea de tesuturi (prin biopsie, realizata, in general, prin fibroscopie bronsica) sau de celule canceroase (prin analiza sputei) permit confirmarea diagnosticului. Dupa o evolutie locoregionala, cancerele bronhopulmonare primitive pot antrena metastaze extratoracice, dintre care cele mai frecvente sunt cele osoase, hepatice si cerebrale.

Tratament - Tratamentul cancerelor "altele decat cu celule mici" depinde de intinderea lor in torace, chiar in afara lui (metastaze), si de starea functiei respiratorii a subiectului. La capatul acestui bilant, doar 30% dintre bolnavi sunt operabili. Printre acestia, 25% pot beneficia de o eradicare completa a cancerului, ablatia putand fi facuta pentru un segment de lob, un lob intreg (lobectomie) sau un plaman intreg (pneumonectomie). Radioterapia nu opreste extinderea tumorii decat intr-un foarte mic numar de cazuri. In ce priveste chimioterapiile, acestea dau rezultate mediocre.
Tratamentul cancerelor cu celule mici se bazeaza pe chimioterapia de asociere (facand apel la mai multe medicamente). Este de dorit ca ea sa fie asociata cu o radioterapie a toracelui in cazul formelor localizate. Ea cuprinde, in principal, lupta impotriva tabagismului si masurile de protectie profesionala.

Cancerul bronhopulmonar secundar (metastaza bronhopulmonara) - Din cauza bogatei vascularizari a plamanului, aceste cancere sunt foarte frecvente. Ele se datoresc metastazelor, mult mai des celor pulmonare si bronsice, provenind fie pe calea sangvina, fie pe cea limfatica, de la un cancer primitiv al carui sediu este variabil, situat cel mai des la san, la tubul digestiv, la rinichi sau la bronhii.

Simptome - Simptomele lor sunt aceleasi cu cele ale cancerelor bronhopulmonare primitive. La radiografie, cancerele bronhopulmonare secundare pot imbraca aspecte foarte diverse.

Tratament - Tratamentul lor depinde mai ales de natura cancerului primitiv; in mod exceptional, tratamentul poate fi chirurgical. Prognosticul lor este, in general, sever.