Cauzele genetice ale avortului spontan - Translocatii

Postata de comentarii utilizatori cu 16 ani in urma.

A trecut o saptamana de cand am pierdut o sarcina in 6 saptamani obstreticale. Durerea din sufletul meu a fost ,este si va fi forte mare.Inca de la inceputul sarcinii am avut dureri asemanatoare durerilor menstruale dar, mai puternice. Deasemenea am avut si niste scurgeri maronii.Am fost la medic si m-a intrebat daca vreau sa pastrez copilul...da, am zis.. si mi a dat duphaston...apoi am mers disperata la alt
medic si mi a spus ca in 4 saptamani sarcina nu se vede si mai trebuie sa cresca si mi a mai dat utogestan intravaginal 1 /seara.Dupa o sap se vedea la eco ca sarcina a evoluat (ombilicul aparuse) dar
sangerarea era mare in interior asa ca dr. m a internat de urgenta.In spital mi au facut hemostatice, no spa, scobutil -intramuscular. Inca de
la prima injectie s a pornit sangerarea adevarata ...pornea... se oprea...s.a.m.d. doctorii ziceau sa urmez tratamentul, sa stau la pat...am innebunit de durere...sangerarea nu se oprea....dupa 5 zile sangerarea nu s a mai oprit a curs in continuu cate putin.(10-20ml).Dr. a zis ca am colul deschis si ca nu am nici o sansa sa pastrez copilul ( de fapt,
zicea asistenta lui, nici nu mai e in burtica mea). Am avut o nopte de cosmar iar in ziua a 6 a mi a spus ca ma chiroteaza daca vreau,daca nu, pot sa stau sa urmez tratamentul si sa astept sa am hemeoragie... am
acceptat chirotajul...CREDETI CA DOCTORII AU AVUT
DREPTATE?...inca mai caut raspunsuri, desi e prea tarziu...
Cand ma pot gandi la un bebe din nou , fara sa mai trec prin calvarul pe care l am indurat?Ce trebuie sa fac?
Asta e povesta mea trista..nu stiu incotro ma indrept ...sper catre lumina...