Doresc un sfat de la un psiholog,dar care este si mama

Doamne, plang odata cu tine si iti inteleg durerea pentru ca sunt mama. Nu cred ca sunt cuvinte care sa nu ti se fi spus, sfaturi care sa nu ti se fi dat. Sunt sigura ca le auzi, esti de acord cu ele, dar cand esti singura nimic nu mai conteaza decat ca puiul tau nu mai este. Daca ai putea sa mai faci un copil... Am intalnit cel putin doua cazuri in care unicul copil a fost luat de Domnul Dumnezeu si au acum un alt copil care le astampara dorul. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere sa accepti ceea ce Dumnezeu a hotarat...

Treceti pe la Manastiri si reculegeti-va. Dumnezeu va poate apropia de copilul pierdut.

Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului

Noi am mai vorbit despre asta si ti-am promis ca ma voi ruga pentru tine...Am facut-o.Stiu ca vei zice ca a fost inutil,dar daca continui sa spui ca ai rupt relatia cu divinitatea, nu e bineFaptul ca el apare in visele celor din jurul tau se intampla pentru ca va ganditi numai la el.Lasati-l sa se odihneasca.Gaseste-ti un duhovnic,si rugati-va impreuna pentru linistea ta si odihna lui.Nu spun p***ai,crede-ma.Si poti face in continuare psihoterapie,dar si asta e important cu cine o faci.Nu zice nimeni ca nu-ti va mai fi dor,dar vei intelege ,la un moment dat,ca moartea nu e moarte,e doar o trecere intr-o lume mai buna...

Dragele mele,eu sunt ely,caut raspunsuri,nu gasesc.De ce????
Mi se spune ca ne va veni timpul si noua sa plecam,da....dar o mama nu poate sa inteleaga.Sunt intro continua cautare,incerc sa patrund in tainele tuturor religiilor,citesc brosuri,toate au acelasi inteles,dar eu nu-mi gasesc linistea.Imi alimentez durerea zilnic,cred ca toate mamele in situatia mea fac acelasi lucru.eu sunt turcoaica,dar am fost in tara,in pelerinaj la aproape 60%din manastirile din tara.Nu mi-am gasit linistea,o voi gasi cand nu voi mai fi,cu siguranta.
Va imbratisez cu drag ,dragele mele.
va multumesc pentru sfaturi.

De comentat este cel mai usor.
Sa nu uitam ca prin rugaciune aflam ca suntem trecatori. Dumnezeu nu ne paraseste si sunt sigura ca va stie greutatea. Incercati sa vorbiti cu maicuta noastra a tuturor si ea a fost indurerata.Maicuta Domnului sa va ajute sa gasiti ceea ce in suflet pare a nu se mai regasi: credinta si nadejdea cea buna ca fiul va stie si va vorbeste dar nu-l intrebati si nu vreti sa auziti pe nimeni.
depinde de dvs. ff mult. Incercati sa mergeti la un duhovnic si la sf maslu. La sf. manastiri sunt si in bucuresti. Maine este sf Pantelimon. Nu deznadajduiti. Mergeti sa aflati mangaiere la mantuitorul deoarece asa vom afla pacea si raspunsul cel bun la toate ale noastre.

Cu siguranta doar cine a trecut prin ce treci tu iti poate intelege cu adevarat durerea.Pot spune doar ca oricine ar trece prin asa drama s-ar simti ca tine .Daca dupa 3 ani durerea nu a mai scazut in intensitate , atunci ai nevoie de ajutor specializat.Ajutorul poate veni din partea unui duhovnic cu har care sa te inteleaga si sa te poata ajuta si in acelasi timp terapie psihologica.Sper sa-ti gasesti linistea.

Eu nu va cunosc, dar va inteleg perfect. Eu simt durerea dvs. prin prisma copilului care si-a pierdut mama. Am 21 de ani, la 16 ani mama a plecat rapusa de cancer. Ma gandesc zilnic la ea, plang uneori ca un copil. Si este normal sa plangem ptr ca cel care a plecat este parte din noi. Stiu ce simtiti, stiu ce traiti si mai stiu ca trebuie sa ne continuam viata fara cele mai dragi persoane. Mi-as da jumatate din viata doar sa o mai am 5min in fata, fie doar sa ma plesneasca. As schimba atatea, m-as bucura de tot ce nu am fost capabila atunci sa simt, i-as zice cat de mult o iubesc.
Sunt alaturi de dvs. si sunt gata sa va ascult ptr ca eu va inteleg perfect durerea!

am 25 de ani am 2 copii cu primul sot nu ma lasat mama sa stau si cu aldoilea ma anteleg foarte rau nu stiu ce sa ma mai fac cred ca ma ansala cu alta nu pot suporta gandu asta sunt disperata plang de o saptamana antruna nu am pe nimeni langa mine sa pot sa ma descarc va rog ajutatima cu un sfat