Postata de sercin cu 13 ani in urma.
Buna ziua,sunt o mama careia ia decedat unicul copil in varsta de 20 de ani,in urma cu 3 ani.A avut accident la munte cu un atv,a stat in coma 2 luni.
Eu sunt un dezastru ,m-am izolat de toti,dar la servici imi joc rolul foarte bine .Dar acasa ....nu este zi in care sa nu-mi plang durerea,uneori in surdina, alteori cred ca ma aud si vecinii.Dragele mele nu-mi visez copilul deloc,in schimb apare in visele rudelor,colegilor,ai roaga sa aiba grija de mama lui.Sau ei gasesc in vis scrisori adresate mie si tatalui lui,in care ne cere sa avem grija de noi.
Sunt foarte constienta ca nu mai sunt stabila psihic.Stiti eu am rupt legatura si cu divinitatea,sunt foarte suparata pe tot....
Ce ati fi facut in locul meu????Caut raspunsuri,nu gasesc,un singur lucru stiu ca dorul de puiul meu ma macina.Va rog.....
acum 13 ani
Doamne, plang odata cu tine si iti inteleg durerea pentru ca sunt mama. Nu cred ca sunt cuvinte care sa nu ti se fi spus, sfaturi care sa nu ti se fi dat. Sunt sigura ca le auzi, esti de acord cu ele, dar cand esti singura nimic nu mai conteaza decat ca puiul tau nu mai este. Daca ai putea sa mai faci un copil... Am intalnit cel putin doua cazuri in care unicul copil a fost luat de Domnul Dumnezeu si au acum un alt copil care le astampara dorul. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere sa accepti ceea ce Dumnezeu a hotarat...
acum 13 ani
Treceti pe la Manastiri si reculegeti-va. Dumnezeu va poate apropia de copilul pierdut.
acum 13 ani
Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului
acum 13 ani
Noi am mai vorbit despre asta si ti-am promis ca ma voi ruga pentru tine...Am facut-o.Stiu ca vei zice ca a fost inutil,dar daca continui sa spui ca ai rupt relatia cu divinitatea, nu e bineFaptul ca el apare in visele celor din jurul tau se intampla pentru ca va ganditi numai la el.Lasati-l sa se odihneasca.Gaseste-ti un duhovnic,si rugati-va impreuna pentru linistea ta si odihna lui.Nu spun p***ai,crede-ma.Si poti face in continuare psihoterapie,dar si asta e important cu cine o faci.Nu zice nimeni ca nu-ti va mai fi dor,dar vei intelege ,la un moment dat,ca moartea nu e moarte,e doar o trecere intr-o lume mai buna...
acum 13 ani
Dragele mele,eu sunt ely,caut raspunsuri,nu gasesc.De ce????
Mi se spune ca ne va veni timpul si noua sa plecam,da....dar o mama nu poate sa inteleaga.Sunt intro continua cautare,incerc sa patrund in tainele tuturor religiilor,citesc brosuri,toate au acelasi inteles,dar eu nu-mi gasesc linistea.Imi alimentez durerea zilnic,cred ca toate mamele in situatia mea fac acelasi lucru.eu sunt turcoaica,dar am fost in tara,in pelerinaj la aproape 60%din manastirile din tara.Nu mi-am gasit linistea,o voi gasi cand nu voi mai fi,cu siguranta.
Va imbratisez cu drag ,dragele mele.
va multumesc pentru sfaturi.
acum 13 ani
De comentat este cel mai usor.
Sa nu uitam ca prin rugaciune aflam ca suntem trecatori. Dumnezeu nu ne paraseste si sunt sigura ca va stie greutatea. Incercati sa vorbiti cu maicuta noastra a tuturor si ea a fost indurerata.Maicuta Domnului sa va ajute sa gasiti ceea ce in suflet pare a nu se mai regasi: credinta si nadejdea cea buna ca fiul va stie si va vorbeste dar nu-l intrebati si nu vreti sa auziti pe nimeni.
depinde de dvs. ff mult. Incercati sa mergeti la un duhovnic si la sf maslu. La sf. manastiri sunt si in bucuresti. Maine este sf Pantelimon. Nu deznadajduiti. Mergeti sa aflati mangaiere la mantuitorul deoarece asa vom afla pacea si raspunsul cel bun la toate ale noastre.
acum 13 ani
Cu siguranta doar cine a trecut prin ce treci tu iti poate intelege cu adevarat durerea.Pot spune doar ca oricine ar trece prin asa drama s-ar simti ca tine .Daca dupa 3 ani durerea nu a mai scazut in intensitate , atunci ai nevoie de ajutor specializat.Ajutorul poate veni din partea unui duhovnic cu har care sa te inteleaga si sa te poata ajuta si in acelasi timp terapie psihologica.Sper sa-ti gasesti linistea.
acum 13 ani
Draga sercin,
E cumplit, mai ales ca mama, sa treci prin asa ceva... E important sa te gandesti la tine si la faptul ca fiul tau, si-ar dori sa fii bine si linistita. Cred ca poti sa-ti gasesti echilibrul de care ai nevoie si mai ales puterea de a merge mai departe.
Nimic nu e intamplator!
Tot ce se intampla are un anumit sens, pe care, la momentul respectiv, e greu sa-l descifram.
Am vazut desenul baiatului tau. As fi vrut sa te intreb cate ceva in legatura cu el...
Cred ca un psihoterapeut umanist te-ar putea ajuta sa accepti aceasta pierdere si sa mergi mai departe , sa-ti traiesti viata.
Stiu ca ti-e greu sa te gandesti la tine, dar sunt convinsa ca daca vei gasi persoana care sa fie alaturi de tine in trairea acestui doliu, vei putea merge mai departe.
E o pierdere imensa, pierderea propriului copil, iar doliul, plangerea celui drag , poate sa dureze ani, pana la acceptare. Fiecare are nevoie de timpul sau pentru a-l plange pe cel care nu mai este si acesta integrare a pierderii se face in timp.
Din pacate, nimeni nu ne invata cum sa pierdem, cei mai multi ne invata cum sa castigam..
Iti doresc sa gasesti un psihoterapeut care sa fie alaturi de tine in acest proces de travaliu al doliului. Poate ca desenul facut de fiul tau are o semnificatie, si poate ca e important ca tu sa gasesti semnificatia, ajutata de un specialist. Inteleg ca ai incercat sa te descurci cu asta, singura...
Iti doresc sa gasesti linistea si echilibrul de care ai nevoie si terapeutul care sa te ajute sa le obtii..
Liniste in suflet iti doresc !
acum 13 ani
Eu nu va cunosc, dar va inteleg perfect. Eu simt durerea dvs. prin prisma copilului care si-a pierdut mama. Am 21 de ani, la 16 ani mama a plecat rapusa de cancer. Ma gandesc zilnic la ea, plang uneori ca un copil. Si este normal sa plangem ptr ca cel care a plecat este parte din noi. Stiu ce simtiti, stiu ce traiti si mai stiu ca trebuie sa ne continuam viata fara cele mai dragi persoane. Mi-as da jumatate din viata doar sa o mai am 5min in fata, fie doar sa ma plesneasca. As schimba atatea, m-as bucura de tot ce nu am fost capabila atunci sa simt, i-as zice cat de mult o iubesc.
Sunt alaturi de dvs. si sunt gata sa va ascult ptr ca eu va inteleg perfect durerea!
acum 12 ani
am 25 de ani am 2 copii cu primul sot nu ma lasat mama sa stau si cu aldoilea ma anteleg foarte rau nu stiu ce sa ma mai fac cred ca ma ansala cu alta nu pot suporta gandu asta sunt disperata plang de o saptamana antruna nu am pe nimeni langa mine sa pot sa ma descarc va rog ajutatima cu un sfat
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua