Postata de anonimus873 cu 14 ani in urma.
Buna ziua! As vrea sa aflu daca urmatorul tic nervos pe care il am este semnul unei boli pe care ar trebui sa o tratez sau daca este ceva inofensiv.
Ticul meu consta in faptul ca atunci cand invat ma "legan", adica ma balansez de pe o mana pe cealalta stand in fund pe podea in pozitie "turceasca". Invat mult mai eficient asa decat stand normal pe scaun la birou.
Acest tic a aparut in copilaria frageda, camd parintii mei, ca sa ma linisteasca si sa ma adoarma, ma leganau in carut sau pe picioare. De atunci s-a manifestat cativa ani, a incetat complet, dar a revenit cumva brusc prin clasa a 6 a sau a 7 a. De atunci il "folosesc" ca sa invat si sa ma relaxez sau se elimin stresul.
Desi ma ajuta si sunt obisnuit cu el, sunt constient ca nu e ceva normal si mi-e extrem de rusine, de aceea il practic numai cand sunt singur in camera. Chestia asta ma macina de foarte mult timp si nu am putut spune vreunui cunoscut. As vrea sa stiu, e semnul unei afectiuni pshice?
acum 14 ani
Un concept important in NLP il constituie ancorele. O ancora este un stimul sau un declansator (trigger) ce poate fi intalnit sub forma unui obiect, unei senzatii, unui cuvant sau fraze, unei atingeri, sunet sau a unei amintiri. Aproape tot ce simtim cu cele 5 simturi poate fi constituit sub forma unei ancore, in sensul ca poate declansa un gand, un sentiment, sau o reactie in noi.
Acest leganat nu este un tic ci o ancora. Asa cum ai observat si tu, atunci cand o faci te simti atat de relaxat, atat de linistit incat te poti concenta si poti invata mai usor.
Este mai degraba un regres la acea stare pe care o accesai cand parintii tai te leganau. Similar. mai regasim la adolescenti o jucarie draga, care chiar daca e veche si uzata este de nedespartit. Sau chiar si la adulti am intalnit preferinta ptr. o singura perna pe care o poarta cu ei in calatori.
Ancorarea este un proces continuu, ce se intampla zii de zi, de cele mai multe ori are loc la un nivel inconstient, si poate fi folositoare, ca si in cazul tau.
E mai usor sa repeti o ancora cand esti in siguranta camerei tale, iar cand te aflii de fata cu cineva sau in public sau unde vrei tu s-o activezi, sa observi ca nu are absolut nici un efect fiindca se declanseaza jena sau alt sentiment inhibitor.
Dar cred ca acum ca ai aflat ca nu e nimic patologic, te vei simti mai curios sa afli mai multe despre ancora, sa o practici in continuare si chiar si de fata cu cei apropiati.
acum 14 ani
Ticul face parte din manifestarile de ordin psihogen benigne, cum sunt atacurile de panica. Adica sunt niste manifestari care nu inseamna o boala psihica in sine, ci doar niste mici tulburari ce se pot trata usor. Nu stiu ce iti zice doamna psiholog de mai sus, dansa a mai dat niste sfaturi ciudate. Nu stiu cum poate incuraja pe cineva sa isi dezvolte ticul de fata cu altii. Am vazut oameni care dadeau din sprancene, miscau gura, etc si tin sa spun ca este inestetic si face o impresie tare p***a celorlalti. Din experienta proprie iti spun ce am facut eu: pur si simplu am rezistat tentatiei de a-mi manifesta ticul chiar singura fiind. Daca am vazut ca nu merge, mi-am ocupat timpul. Am observat ca atunci cand nu ma gandesc, nu resimt senzatia de a-l manifesta. Deci cam asta ar trebui sa faci.
Daca nu reusesti singur deloc, ai putea incerca sa apelezi la un psihoterapeut, dar nu cred ca este cazul. Si nu, nu te manifesta de fata cu ceilalti. Oamenii judeca si nu ai chef de o eticheta de "nebun" sau "ciudat", pentru ca nu esti nici una nici alta.
acum 14 ani
Am uitat sa mentionez ca acest tic persista de aproximativ 5 ani, dar in ultimii 2 ani a devenit, ca sa zic asa, cronic si deci, mai greu de controlat. A evoluat de la a fi un simplu ajutor la invatat la a fi un mod de relaxare si un mod de a analiza altfel problemele zilnice. Asta ma ingrijoreaza cel mai tare. Ma tem ca nu cumva sa ajung sa nu ma pot concentra decat prin aceasta ancora sau tic. Cand il practic, gandurile mele devin brusc mai libere. De altfel, banuiesc ca de la acest tic au derivat si altele, si anume scarpinatul in cap sau bataitul piciorului ( cand nu ma "legan" intervin aceste doua ticuri). Este un fel de circuit vicios greu de rupt.
Ma tem pe zi ce trece din ce in ce mai mult de evolutia acestor ticuri. Sunt constient ca trebuie sa fac ceva sa le opresc, dar pur si simplu creierul meu parca e "convins" ca nu poate invata decat asa. Iar eu tin extrem de mult la invatat, fiind unul dintre cei mai buni din liceul meu.
Cu alte cuvinte, trebuie facut un sacrificiu, dar care?
Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri, si astept in continuare sfaturi constructive care sa ma ajute sa le inving.
acum 14 ani
Ok atunci daca nu merge altfel si vezi ca se agraveaza, fie inlocuieste cu altceva (de ex strange in mana o mingiuta antistres) sau apeleaza la un psihoterapeut care iti va scoate din cap chestia asta. Nu te speria, foarte multa lume dezvolta ticuri. Ele pot trece de la sine, pot fi inlocuite de altele, pot persista sau se pot agrava. In functie de evolutie trebuie sa actionezi.
acum 13 ani
Tigara ce e? Un obicei invatat care, dupa cum sustin fumatorii, ii calmeaza, le reduce stresul, ii ajuta sa se concentreze.
Uita-te in jurul tau, observa-i putin pe ceilalti. Fiecare face ceva: unul isi "frange mainile" cand vorbeste, altul se leagana pe picioare, altul se inalta pe varfuri...priveste-i.
Leganatul tau, desi, cum e numita in literatura de specialitate, un regres spre varste fragede cand leganatul iti aducea linistire, iti aduce rapid starea de liniste si concentrare de care ai nevoie sa inveti.
Termenul de "ancora" folosit mai sus, sau cheie, asa cum se foloseste in tehnicile de relaxare sau hipnoza, se refera exact la acest concept: un stimul destinat obtinerii rapide de rezultat. In cazul tau, calmare, concentrare.
Hai, bafta la scoala!
acum 14 ani
Nu este ceva foarte grav care ar tebui sa va nelinisteasca, dar, totusi este recomandabil sa consultati un specialist neuro-psihiatru.
Va doresc multa liniste si...sanatate
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua