Postata de cintya cu 14 ani in urma.
Buna ziua tuturor, ma bucur ca am gasit persoane care sa aiba aceleasi simptome ca si mine, asta ma face sa nu ma mai simt atat de singura. Sa va spun despre mine am 27 de ani si de cand ma stiu m-am descurcat singura, parintii mei au fost langa mine doar cu un sfat bun ma sprijineau moral dar cand venea vorba de infruntarea problemelor eram singura si trebuia sa ma descurc.Am o relatie de 8 ani cu un barbat iar parintii mei nu sunt deacord cu el, stiu ca nu este cel mai bun barbat din lume dar ma iubeste si il iubesc, el este singurul care ma sprijina in depresia prin care trec, este asa cum am citit in toate recomandarile de pe internet, eu stiu ca toti parintii isi doresc printi pentru fetele lor dar pentru asta trebuie sa aiba o printesa de maritat. Eu sunt o femeie frumoasa doar ca am mai multe kg decat am nevoie si sunt putini barbati care accepta asta. Prietenul meu este mai mare decat mine cu 20 de ani ceea ce e greu de acceptat chiar si de mine cateodata dar de varsta mea nu gasesc decat barbati care vor sa profite de mine, spre exemplu m-am cuplat cu un tip anul trecut care nu numai ca nu ma sprijinea in nici un fel dar incerca sa traiasca pe spatele meu, nu ma menaja in nici un fel, relatia a tinut un an si nu am reusit nimic impreuna deoarece el mintea foarte mult, iar dupa ce ne-am despartit am stat o perioada singura si am reluat legatura cu fostul meu prieten cu care ma simt bine si ma simt iubita rasfatata si protejata. Eu m-am resemnat ca asta imi este soarta, nu sunt capabila sa cuceresc un barbat pentru placul parintilor mei, dar daca el imi este sortit nu e pacat sa risipesc timpul singura fara el doar pentru ca parintii mei nu sunt deacord?Viata trebuie traita in doi, ei se au unul pe altul, nu se gandesc la mine ca eu sunt singura zi de zi si razbesc singura la toate problemele? Am un credit ipotecar unde se duce tot salariul meu, traiesc zi de zi o viata lineara ca intr-o puscarie, acasa singura la munca singura, stiu ca tot ce trebuie sa fac e sa imi propun proiecte, sa ies in lume, sa comunic, sa ma distrez, dar nu-mi pot permite lucrul asta si sincer, psihic nu sunt instare de o schimbare in viata mea, in felul in care traiesc acum imi permite sa imi platesc ratele la zi si sa traiesc o viata la limita, eu am zis sa mai astept putin pana iesim din criza asta financiara si apoi sa ma reprofilez daca nu reusesc intr-o parte sa mai am alte posibilitati, ai mei vor sa plec in strainatate sa ma duc ca intr-o excursie si daca nu gasesc nimic de servici sa ma intorc si sa spun ca am facut o excursie, dar mie mi-e frica sa plec daca nu ma duc la cineva la sigur, ma sperie nesiguranta asta, eu tot timpul am riscat dar acum mi se pare un risc mult prea mare, eu lucrez la un birou , in strainatate se munceste fizic, mi-e frica daca nu rezist. Poate ca ai mei au prea multa incredere in mine dar trebuie sa inteleaga ca am si eu limite. Ideea principala e ca inainte ma bucuram de o inghetata acum nu reusesc sa ma bucur de nimic, ma uit la filme cu o apatie groaznica, imi caut tot timpul ceva de facut in speranta ca timpul le rezolva pe toate si o sa-mi revin, ba chiar am inceput sa iau medicamente pentru inima ca toate problemele s-au rasfrans asupra ei. Ce ma sperie cel mai tare e ca dimineata ma trezesc speriata si cu o stare de panica din care nu reusesc sa ies pana pe la ora 10-11. Toti imi spun ca tine de mine sa-mi revin dar nu stiu ce sa-mi spun sa accept situatia ca mai apoi sa trec peste ea. Va rog daca aveti vre-o idee cat de mica sa ma ajutati.
Adauga raspunsacum 14 ani
Buna , numele meu este Alexandra , am 28 de ani si sunt din Bucuresti.
Am citit cu mare atentie povestea ta si da-mi voie sa-ti spun ca m-am regasit in fiecare cuvant pe care l-am citit.
Tot ce pot sa-ti spun este ca viata este o continua lupta , iar atunci cand o lupta se incheie , indiferent de rezultatul ei apare o noua cauza pentru care trebuie sa lupti.
Sfatul meu daca imi permiti este urmatorul.
Lasa lumea sa vorbeasca , si traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima.
Daca alaturi de barbatul cu care esti acum esti fericita , nimic altceva nu mai conteaza , iar faptul ca este mai in varsta decat tine , nu trebuie privit ca pe un impediment ci ca pe o binecuvantare.
Gandeste-te cate lucruri poti invata de la o astfel de persoana .
Si cel mai important este faptul ca nu ai o alta alternativa si aici ma refer la un alt barbat.
Pe asta il ai , il iubesti , te iubeste , ce mai vrei?
,, TRAIESTE VIATA ASA CUM E ..
Cat despre parintii tai pot sa-ti spun ca fiecare si-a trait viata asa cum a crezut de cuviinta , iar daca intradevar te iubesc iti vor respecta hotararile indiferent care vor fi ele.
In incheiere te pup si iti doresc tot binele din lume.
acum 14 ani
Iti multumesc pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, asa ziceam si eu, nu sunt singura femeie care are o relatie cu o persoana mai invarsta si mai ales ca am mai incercat alte relatii cu alte persoane dar o spun cu durere in suflet ca printre tinerii de azi nu mai gasesti barbati responsabili sau atenti. Incercam sa le luminez gandirea sa le spun ca am prietene care nici norocul meu nu-l au dar se incapataneaza sa o tina pe a lor. of.
acum 14 ani
Buna!Am citit si eu articolul tau.Incearca Xanax.Apoi mergi la o manastire si vorbeste cu un calugar.Esti in Romania si sunt foarte multe manastiri.Citeste din cartile scrise de parintele Cleopa Ilie(Dumnezeu sa-l odihneasca).Te ajuta sufleteste.Apoi o prietena mi-a trimis si mie acest site cu parintele Tadei.Eu m-am simtit foarte bine.http://www.youtube.com/watch?v=tv4tNqRIMl8&feature=related
SFATUL DUHOVNICESC TE VA AJUTA CEL MAI MULT! Incearca!
acum 14 ani
buna,am citit de 2ori articolul tau..care e problema de fapt?nu te inteleg!!kg in plus?oricine are asa ceva,nu esti singura!nu te intelegi cu parintii?asta e,resemneaza-te,unii sunt kiar comunisti!ai 27 de ani!nu mai esti un copil,ce doamne?barbatii ii gasesti pe toate drumurile,de care vrei tu!trebuie doar sa te uiti putin la tine,sa vezi si ce ai frumos,si sa pui in valoare,dimineatza cand te trezesti,uita-te in oglinda,zambeste si spune-ti ca esti frumoasa..fa-ti prietene,nu te izola.trezeste-te la realitate,viata nu e doar miere si lapte,dar cu o gandire pozitiva,poti sa ti-o faci singura mai frumoasa!!sunt o gramada de alti oameni cu probleme..ce ar fi de lumea asta daca ar intra toti intr-o stare din asta!?daca nu faci tu ceva pt tine,n-o sa se straduiasca altu pt tine!!daca tot spui de barbatul acela ca te iubeste,ar trebui sa se implice si el mai mult,nu crezi?ca asta e iubirea de fapt,la bine si la rau nu crezi???BAFTA!!
acum 14 ani
mergi la psiholog, daca esti din ploiesti suna la 0721589004
acum 14 ani
iubita mea,eu am trecut prin ceva mai grav,dar cu puterea lui d-zeu si cu ajutorul medicilor o scoti la capat.
am 30ani si un copil superb de 4 anisori
cand am ramas gravida eram cea mai fericita,am nascut si la 5 zile dupa nastere am facut o depresie postanatala de toata frumusetea.
iau taratament de 4 ani cu zyprexa,eu cred ca e foarte puternic ptr o depresie postanatala care am avut-o acum 4 ani si care a revenit anul trecut,cand am avut niste probleme la serviciu,dar ce sa fac?
iar m-am ingrasata de la tartament(ptr ca ajunsesem sa-mi revin la kg.mele dianinte de a naste,adica55,si acum am 70).sunt foarte dezamagita de cum arat si sunt zile cand nu-mi vine sa ies din casa,dar ma uit la fetita mea si-mi spun zilnic ca nu vreau sa traiasca langa o mama depresiva.incearca sa gasesti ceva in fiecare zi care sa te bucure si sa uiti de problemele care le ai.
daca ti-am fost de ajutor, ma bucur,deasemenea daca ai vreun sfat ptr mine astept sa-mi scrii.
pup!
acum 14 ani
Buna ziua Carmen! Da asa ai dreptate, trebuie sa te legi de ceva ca sa mergi inainte! Tu te legi de copilul tau care-ti va aduce multe bucurii cu siguranta, tu ca multe altele esti binecuvantata de D-zeu pentru ca ai un inger langa tine si eu imi doresc copii foarte mult dar nu pot sa fiu egoista si sa ma gandesc doar la mine trebuie sa ma gandesc si la cel care-l aduc pe lume. Depresie 4 ani ..... ma speriii, eu mi-am revenit, de felul meu sunt o persoana dinamica si foarte activa, problema era ca m-am izolat si nu mai aveam oameni langa mine, nu e bine. Hai sa-ti spun cum am reusit eu, a trebuit sa-i scot si pe parintii mei din depresie nu numai pe mine. in primul rand am luat medicamente care m-au ajutat sa dorm, pentru ca lipsa somnului ma disturba si mai tare, am luat-o incet, la mine noaptea desi corpul se odihnea nervii lucrau in continuare si visam tot felul de grozavii, ma trezeam dimineata speriata , ingrozita, nu mai vedeam nimic frumos, traiam in rutina creata deoarece ma gandeam ca o sa-mi revin din starea asta si o sa-mi para rau daca raman in urma cu lucrurile.In general cand esti deprimata ai tendinta sa renunti la servici, la casa la tot.Ulterior mi-am prepus tot felul de priecte pe care sa le indeplinesc, de care sa ma bucur, proiecte pe termen scurt care sa-mi tina mintea ocupata , spre exemplu intr-o zi mi-am propus sa invat o rugaciune noua, am inceput sa ma documentez de pe internet despre cum sa pune parchetul :)....... chestii care odinioara ma interesau. Trebuie sa recunosc..... gandul iti zboara imediat la intrebarea pentru ce, de ce , la ce-mi foloseste, oricum nu-mi trebuie... etc dar te fortezi, te gandesti acolo te concentrezi, te obligi sa-ti placa si pana sa-ti dai seama te implici. Am inceput sa ascult muzica la maxim, mi-am disperat vecinii, am baut foarte mult ceai de sunatoare, roinita si cicoare care sunt renumite pentru calmarea sistemului nervos. Mi-am sunat cunostintele care vroiau sa ma insoteasca la un suc intr-un local, ma aranjam, ma parfumam iti face bine sa sti. Acum am ajuns la proiecte mai mari invat pentru liceenta, trebuia sa o sustin anul trecut. Ma gandesc numai la lucruri pozitive si frumoase chiar daca sunt ireale, ma incarca pozitiv, ma uit la filme de dragoste, comedii, actiune. Depresia nu trece deodata, nu se poate, dar trebuie sa te lupti cu ea, eu sunt foarte orgolioasa si m-am gandit ca ar rade dusmanii mei daca m-ar sti la pamant. Am prins o putere fantastica si m-am ridicat sa le arat ca sunt puternica si ca le trebuie mai mult de atat ca sa ma doboare. Am atatea vise pe care trebuie sa le realizez, altii si-ar dorii sansa mea dar s-au nscut direct stigmati , schipi, orbi, surzi sau incapabili intelectual sa se dezvolte. Si sti ce e mai important.. ca pe lumea asta sunt atatia oameni fantastici si extraordinari langa care merita sa traiesti doar ca nu i-ai cunoscut inca, tu o ai pe fiica ta, ea trebuie sustinuta si ea are nevoie de tine, tu esti universul ei! Daca vrei sa vorbim poti sa ma contactezi pe messenger ID [email protected], te astept !
acum 14 ani
Buna Carmen,
Felicitari in primul rand pentru fetita ta si pentru tine mai ales. Eu am 27 de ani, si momentan termin un master de psihoterapie.As vrea sa fac o lucrare de disertatie pe tema depresiei post-partum.Daca doresti, fara sa te simti jignita sau ofensata in vreun fel, as dori sa imi povestesti mai multe despre starea ta fiindca meseria mea in viitor va fi sa ajut si alte mamici sa aiba o viata cat mai frumoasa.Am mare nevoie de ajutorul tau si a celor ca tine ca sa inteleg prin ce trece o mamica, si nu in ultimul rand, o femeie.Poti sa consideri ca stai de vorba cu o prietena :) ca sa iti fie mai usor!
Pentru primul contact, poti sa imi scrii un mail, pe [email protected] .O zi frumoasa!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua