Articole

 Dacă sunteţi un pacient cu keratoconus şi doriţi să aflaţi mai multe despre strategia tratamentului acestei maladii dar în termeni cât mai simpli, atunci acest text vă poate fi util.

Principiul pe care se bazează această strategie este că trebuie evitată cât mai mult posibil transplantarea de cornee şi că ţinând cont că cei mai multi pacienţi sunt tineri şi activi profesional trebuie căutate soluţii auxiliare care să le asigure o stabilizare a evoluţiei şi o vedere cât mai bună.

De cele mai multe ori un pacient cu keratoconus este diagnosticat după ce a încercat multiple perechi de ochelari care nu l-au ajutat şi a ajuns la un oftalmolog suficient de isteţ ca să bănuiasca aceasta maladie şi să-i recomande o topografie corneeana; o alta modalitate este ca pacientul să fi încercat să facă chirurgie refractivă laser şi cum keratoconusul este o contraindicaţie majoră, medicii implicaţi în acest tip de chirurgie îl caută cu mare grijă.

Cu siguranţă, după diagnosticul de keratoconus, cea mai terorizantă expresie pe care pacientul o aude este "transplantul de cornee".

Transplantul de cornee

Vom începe prin a aborda acest tratament extrem.

Mai întâi trebuie să ştiţi că din toate cazurile de keratoconus numai 10-15% vor avea cu adevarat indicaţie de transplant de cornee.

Vi s-a spus poate că există o subţiere a corneei şi există riscul de perforaţie; este adevarat, dar riscul de perforaţie este extrem de mic (Prof. Busin, care făcea 250-300 de transplante pe an, a întâlnit în toată cariera sa un singur caz de perforaţie corneeană la un pacient cu keratoconus - şi acesta era un pacient cu sd. Down care îşi freca în permanenţă ochiul).

Nu veţi fi practic niciodată o urgenţă pentru transplant.

Apoi, nu trebuie să priviţi transplantul ca pe o soluţie salvatoare; el reprezintă înlocuirea unei probleme cu alta mai simplă.

Transplantul de cornee nu este o operaţie de cataractă la care pacientul este nevăzător şi a doua zi postoperator vede foarte bine.

Dupa tranplant, atât timp cât firele sunt pe loc (deci cam 12 luni), corneea poate fi suficient de deformată încât ochiul să nu vadă foarte bine, poate chiar nici primul rand de la optotip.

Uneori, şi după scoaterea firelor ramâne o deformarea a corneei care nu poate fi corectată cu ochelari.

După transplant, cel puţin câteva luni, dacă nu ani, va trebui să folosiţi picături cu steroizi pentru a evita un eventual rejet; acesti steroizi pot produce cataractă sau glaucom.

După scoaterea firelor, cicatricea ramâne pe viaţă mult mai fragilă decât o cornee naturală şi practic traumatisme mici pot duce la deschiderea plăgii şi, în cel mai rău caz, la pierderea ochiului.

Grefa de cornee în cazurile de keratoconus are un prognostic mult mai bun comparativ cu alte maladii dar chiar şi aşa reacţiile de rejet apar la 10-15% din cazuri iar grefonul de cele mai multe ori nu rezistă mai mult de 10-20 de ani, fiind necesară înlocuirea sa.

În plus, România este într-o situaţie extrem de proastă, nu avem o banca de cornee iar pentru un transplant în străinătate trebuie să vă gandiţi la costuri variind intre 5.000 şi 12.000 Euro.

Tipuri de transplant de cornee

Keratoplastia perforantă

Keratoplastia perforantă

Este tehnica cea mai veche şi cea mai utilizată actualmente.

Practic, se decupează un disc din corneea pacientului care se înlocuieşte cu un disc similar din corneea donatorului iar acesta se fixează cu suturi.

Aceste suturi sunt menţinute în general 1 an la adult, până când se formează o cicatrice suficient de rezistentă.

ghidul pacientului cu keratoconus

Avantajele acestei tehnici sunt reprezentate de simplitatea relativă a intervenţiei, faptul că există o mare experienţă cu această tehnică şi rezultatele ei.

Ea reprezintă tehnica de bază faţă de care se evaluează toate celelalte tehnici de transplant de cornee.

Dezavantajele sunt date de fragilitatea cicatricei corneene la traume relativ mici, cantitatea mare de endoteliu înlocuit şi deci expus la riscul rejetului de cornee, astigmatismul postoperator care în 40% din cazuri depăşeşte 4 dioptrii chiar şi la cei mai buni chirurgi.

În general, aceasta este tehnica de transplant propusă de 90% din clinicile specializate in cornee.

Deep Anterior Lamellar Keratoplasty (DALK)

Deep Anterior Lamellar Keratoplasty

Este o tehnică prin care se încearcă păstrarea endoteliului corneean al pacientului.

Practic, la pacientul cu keratoconus endoteliul (cea mai profundă parte a corneei, care este şi extrem de subţire) este sănătoasă, maladia fiind localizată în stroma corneeană (stratul din mijoc al corneei).

ghidul pacientului cu keratoconus

Endoteliul are un rol extrem de important prin faptul că pompează apa din cornee, menţinând-o la un grad de deshidratare care asigură transparenţa acesteia.

Celulele endoteliale nu se mai multiplică după naştere şi practic există o pierdere naturală a acestora tot timpul vieţii.

La orice reacţie de rejet, o parte din endoteliul corneean transplantat de la donator este iremediabil pierdută. Dacă se ajunge sub un anumit nivel, corneea se va îmbiba cu apă şi işi va pierde transparenţa.

Dacă se pastrează endoteliul propriu al pacientului, acesta nu va fi afectat niciodată de rejet, fiind considerat propriu de sistemul imun al pacientului şi atunci grefa va rezista mult mai bine.

Principiul acestei tehnici constă în decolarea endoteliului de stroma pacientului şi înlocuirea doar a unui disc de stroma şi epiteliu cu un disc similar de la donator fixat cu suturi.

Endoteliul propriu se reataşează cu o bulă de aer.

Dezavantajul acestei tehnici este că introduce o interfaţă între endoteliul propriu şi stroma transplantată, iar dacă aici apar opacităţi, acestea pot afecta vederea finală.

În plus, este o tehnică mult mai dificilă şi expusă la complicaţii intraoperatorii.

Astigmatismul corneean postoperator este identic ca la keratoplastia perforantă.

Tehnica Mushroom (ciupercă)

Tehnica Mushroom

Busin a dezvoltat o tehnică numită mushoroom prin care discul înlocuit are cumva forma unei ciuperci în care zona endotelială este de aproximativ 6 mm diametru, iar discul stromal este de aproximativ 9 mm.

ghidul pacientului cu keratoconus

În felul acesta, suturile se aplică pe un disc de 9 mm diametru şi astigmatismul este imbunătăţit.

Endoteliul înlocuit pe discul de 6 mm diametru reprezintă mai puţin de 25% din endoteliul propriu, deci pacientul pastrează cea mai mare parte a endoteliului, iar acesta poate migra în zona de endoteliu transplantat, dacă cumva acesta este distrus de reacţiile imune.

Interfaţa dintre cele două discuri este creată cu un microkeratom similar celui folosit în chirurgia refractivă şi astfel este de foarte bună calitate optică.