Interviu cu Dr. Upledger, creatorul Terapiei CranioSacrale si al Eliberării SomatoEmotionala® (Ultima parte)

Dr. Gabriela Paula Florea, Medicina Generala, CST

Ultima parte a interviului pe care dr. Upledger l-a acordat medicului Dennis Hughes pentru Share Guide, un articol cu informaţii care vă pot contura imaginea sistemului craniosacral, pentru cei care deja ştiu ce înseamnă acesta, iar pentru cei care acum află de existenţa sa textul de mai jos vă va oferi o altă perspectivă asupra corpului uman.

Doctorul John Upledger a fost medic osteopat, cercetător clinician şi inovatorul a doua forme de lucru cu corpul uman, Terapia CranioSacrala şi Eliberarea SomatoEmotională®. El este un profesor respectat şi autorul unei cărţi excelente şi informative numită “Tu şi medicul din tine “.

Editorul: Este important de menţionat pentru cititorii noştri că ai început în privat practica, dar ai petrecut aproape zece ani ca şi cercetător clinician şi profesor de biomecanică la Universitatea de stat Michigan. După aceea ţi-ai întemeiat institutul?

Dr. John Upledger: De fapt am practicat în privat aproape 12 ani în Clearwater Beach, Florida înainte să ajung în Michigan. Acolo l-am văzut pe Delbert Smith. Apoi m-am dus în statul Michigan în 1975. Mi-au propus o slujbă de clinician/cercetător pe care am acceptat-o, rămânând acolo timp de 8 ani. Mai târziu am predat la Fundaţia Metiger în Topeka, unde o persoană din Biserica Unităţii m-a auzit vorbind şi m-a întrebat dacă nu aş dori să pornesc un centru de sănătate cu model holistic pentru bisericile lor. Am acceptat acea slujbă pentru 3 ani. După aceea am fondat propriul nostru institut în 1985 în Palm Beach Gardens, Florida.

Editorul: Cum se desfăşoară evaluarea şi tratamentul în terapia craniosacrala?

Dr. John Upledger: Tratamentul este numai prin aplicarea mâinilor, iar evaluarea la fel. Există un exemplu despre care pot vorbi. Este vorba despre înotătoarea olimpică, Mary Ellen Clark, care a câştigat medalia de bronz la platforma înaltă în Atlanta. Mary Ellen suferea de vertij (ameţeli), ceea ce este comun la cei care fac sărituri de la mare înălţime. Fusese peste tot în ţara până când a ajuns la mine în septembrie cu speranţa că se va putea reîntoarce la sărituri. A trebuit să renunţe la sărituri cu 4 luni înainte de întâlnirea noastră. Deci am evaluat-o căutând locurile in care ritmul craniosacral era blocat si locurile in care ritmul se propaga în corp. Problema ei era ameţeala. A fost tratată de nenumăraţi doctori la ureche, gât, nas şi nimic nu a funcţionat.. Nu se mai putea scufunda. I-am scanat corpul aşa cum facem la examinarea craniosacrala. Ceea ce am descoperit a fost o problemă serioasă la partea distala a sacrumului şi în sus, pe tubul dural la cap, astfel restricționându-i osul temporal drept. Acesta la rândul lui îi determina ameţeala, deoarece mecanismele echilibrului sunt localizate în osul temporal. Mobilitatea normală de 10-12 cicluri pe minut era restricţionată în osul temporal. Nu avea rost să mişc osul temporal fără a ştii cauza blocării acestuia. Aceasta a venit de la partea inferioară a spatelui. Am putut determina cauza ca fiind o veche rană la genunchiul stâng care îi afecta muşchiul şi fascia până la partea de jos a spatelui, restricționându-i osul sacrum. Asta îi compromitea activitatea sistemului craniosacral care la rândul său a afectat osul temporal şi o făcea să fie ameţită. I-am reparat genunchiul, iar restul a fost floare la ureche, ea putându-se întoarce la scufundări din nou. Apoi a câştigat medalia de bronz la Olimpiadă.

Editorul: Excelent! Cum se raportează asta la memoria ţesutului şi la ceea ce tu numeşti chist energetic?

Dr. John Upledger: Cat timp am fost la Universitatea din Michigan am lucrat mult cu fizicieni, biofizicieni în special. Unul din lucrurile pe care le făceam acolo erau întâlnirile de miercurea dimineaţa la care participau 5 clinicieni şi 22 de doctoranzi pe diverse specialităţi. Trecuserăm de mişcarea suturilor şi ne ocupaserăm în mare parte de sistemul hidraulic. Lucrând cu pacienţii am spus: “Simt că este un transfer, mişcare de energie între mine şi ei, în timp ce lucrez asupra lor “. O cauză este faptul că ţii mâinile nemişcate pe ei. Foloseşti poate puţină presiune pe un deget, mai mişti puţin una alta, dar per ansamblu mana rămâne în acelaşi loc, deci contactul cu mâna, pielea, părul pacientului este constant. În acelaşi timp făceam cercetare cu fotografia Kirlian. Realizăm fotografii ale degetelor mele şi ale pacienţilor înainte şi după fiecare sesiune de tratament. Am făcut asta doi ani. Ceea ce am observat a fost că, să spunem că veneai cu o durere de spate severă şi lucram pe tine, prima fotografie Kirlian arăta coroane slabe sau deficitare, acesta fiind numele pentru transmiterea de energie în afara corpului, emiterea de energie a acestuia. Puteam să am coroane puternice, dar la sfârşitul tratamentului pacientul avea coroane puternice iar ale mele păreau slăbite. Părea că am cedat o parte din energia mea pacientului.

Apoi a venit întrebarea: - pe care am adresat-o fizicienilor - putem noi măsura această energie de transfer? O săptămână sau două am fost ignorat apoi un pic i-am jignit spunându-le că dacă ştiau ce fac puteau descoperi şi măsura această energie. Unul dintre fizicieni, Carney, s-a enervat foarte tare şi a spus că va veni cu mine să demonstreze că sunt un idiot. A început să se uite la mine în timp ce tratăm pacienţii şi să mă întrebe de ce fac anumite mişcări. În cele din urmă, am ajuns să studiem şi să facem înregistrări ale potenţialului electric al corpului uman. Căutam potenţialul de a varia al corpului considerând că acest corp uman este o pungă plină de conductori electrolitici şi că pielea este izolatorul care îi ţine înăuntru.

Când fac diverse lucruri, de exemplu prin schimbarea poziţiei sau modificând ritmul cranial prin compresii pe anumite regiuni, se modifica potenţialul electric al corpului per ansamblu, aşa cum îl măsurăm noi în partea inferioară a picioarelor. Ceea ce m-a făcut acest fizician să realizez este că atunci când găseam poziţia corectă pentru un pacient pentru a-i reduce sau îndepărta de tot durerea, potenţialul electric pe care îl măsurăm scădea exact atunci când ajungeam în locul potrivit. Dacă rămâneam destul timp pe acea poziţie, potenţialul electric începea să crească încetişor. Carney m-a întrebat cum am putut găsi acel loc. După multă introspecţie, mi-am dat seama că atunci când găseam locul potrivit care îndepărta durerea, ritmul craniosacral se oprea. S-a oprit în momentul în care potenţialul electric al corpului scădea.

Ceea ce am descoperit aici era că este o schimbare în potenţialul electric atunci când găsesc poziţia corectă. Dar cum am găsit poziţia corectă? Răspunsul meu este că doar am urmat tensiunea corpului. După multă muncă am descoperit că dacă eram foarte sensibil şi talentat găseam uşor poziţia. Mă duceam cu acel corp intr-o poziţie care alina durerea. Corpul mă ducea acolo. Apoi am aflat că acelea erau poziţiile în care rana se produsese iniţial. S-a întâmplat de nenumărate ori. În majoritatea cazurilor am lucrat cu răni cauzate la locul de muncă.

Editorul: Deci corpul îţi spune despre rănile mai vechi?

Dr. John Upledger: Da. Pacientul spune: “Oh, asta e exact poziţia pe care am avut-o când am căzut şi mi-am rănit spatele “. Eu nu ştiam acest lucru, fizicianul meu Carney nu ştia asta. Nici pacientul nu a ştiut până când nu a fost pus în acea poziţie. Aşa că am numit-o “memorie a ţesutului “ deoarece muşchii ne duc exact acolo unde trebuie să mergem. Când ne aflăm în acel loc calea rănii este o linie dreaptă. Cu alte cuvinte, dacă cad în fund pe coccis (noadă) pe o treaptă, forţa cu care eu mă lovesc de treaptă se duce în corpul meu în linie dreaptă. Dar când corpul este drept, linia este îndoită. Energia nu poate ieşi printr-o linie curbă sau unghi de 90 grade. Când readuc corpul în poziţia iniţială şi linia dreaptă este refăcută atunci energia poate ieşi pe această linie. Am descoperit atunci când măsurăm cu termograful că obţineam cu unul, două grade mai mult când corpul elibera energie şi de asemenea ritmul craniosacral era oprit. Când căldura scădea, ritmul craniosacral pornea din noi şi potenţialul electric revenea la jumătatea valorii de dinainte. Am făcut o corelaţie între aceste 3 lucruri, aşa am învăţat multă fizică. Carney a început să aducă cărţi de la librărie şi îmi spunea: “învaţă asta şi apoi pot vorbi cu tine “. A fost un bun profesor.

În orice caz, am hotărât că în acest caz este vorba despre o energie haotică care intră – energia de la lovitura care intră în corp îl dezorganizează. Corpul o poate disipa şi nu ai rană continuă. Dacă corpul poate disipa acea energie străină care intră, este în regulă, rana se va vindeca în 1-2 săptămâni. Este vorba de acele răni care durează o perioadă mai mare de timp şi determină adevărate probleme care nu trec.

Editorul: Rănile mai adânci?

Dr. John Upledger: Rana s-a produs într-un moment sau mod în care corpul nu a fost capabil să disipeze acea energie străină - aşa că s-a concentrat intr-o mingiuţă foarte mică. Atunci când găsim calea prin care mingea va ieşi, durerea va dispărea. Numim această compresie în minge a energiei străine - chist energetic. De fapt, Elmer Green de la fundaţia Metiger i-a spus aşa. Eu o descriam că pe o entropie iar el a spus: “tu descrii un chist energetic “, iar ceea ce el a spus este mai corect. Ţesutul îşi aminteşte cum să te ducă la locul potrivit, este ca şi cum ţesutul ar spune:” Dacă faci asta cu mine, ştiu cum să scot energia închistata de aici.” Dacă urmezi corpul şi o faci într-un mod foarte atent, te va conduce la acea poziţie în care energia din chist poate ieşi. Astfel o durere de exemplu care te-a supărat de 5 ani dispare.

Editorul: Este remarcabil. Testaţi ceea ce mi-aţi spus cu ajutorul tehnicii de fotografie Kirlian şi alte instrumente?

Dr. John Upledger: Da. Am făcut un test de poligraf cu Carney. Era înainte de epoca computerelor super performante. Obişnuiam să facem un test cardiac şi unul de respiraţie, apoi un test al potenţialului electric în întreg corpul la ambele picioare. Foloseam electrozi. Am decis arbitrat să poziţionez unul la 4 cm deasupra genunchiului pe fiecare parte. În acest mod eram departe de electricitatea creierului şi cea a inimii. Carney a realizat un instrument special care putea adăuga variaţii pozitive sau negative. A acordat aparatul la ce alte electrografe denumeau “zgomot”. El a finisat într-atât instrumentul încât a rezultat un şablon pe care-l puteam citi. Apoi am decis că vom studia căldura rezultată când vedeam energia ieşind şi aparatul Kirlian ne-a oferit o idee de ansamblu dacă coroanele se îmbunătăţeau sau nu. De fapt, dacă pacientul era sau nu mai bine.

Editorul: Fascinant. Un lucru pe care l-am observat este faptul că pentru cei care nu practică sau cei cărora li se aplică tehnica, aveţi ceva numit Ateliere “Share Care “. Acestea se ţin nu numai la institutul din Florida, dar şi în ţara de diverşi practicieni?

Dr. John Upledger: Da, în SUA, Europa, Australia, Noua Zeelandă şi Japonia deasemenea.

Editorul: Deci asta este valabil pentru cei care vor să înveţe baza. Dacă sunt interesaţi să aibă un certificat de la voi, vin în Florida?

Dr. John Upledger: Toate nivelurile sunt predate peste tot în lume, excepţie făcând nivelul avansat. Primele 5 niveluri se învaţă în toată ţara iar al 6 lea nivel îi învăţ chiar eu.

Editorul: Ce credeţi că se va întâmpla în secolul următor cu munca direct cu corpul uman?

Dr. John Upledger: Cred că munca direct cu corpul uman va înflori, deoarece sistemul de sănătate actual devine din ce în ce mai impersonal şi tehnologizat. Am avut zilele trecute un pacient care avea o infecţie cu viruşi care îi invadase creierul şi nimeni în spital, timp de 4 zile, nu s-a apropiat la mai puţin de 6 paşi de el. Totul a fost realizat de computer tomograf şi nici un doctor nu l-a atins. Cred că situaţia umană este că tânjim după comunicare cu cineva la nivel de atingere. Dacă cineva lucrează direct cu corpul uman şi este bine intenţionat şi sensibil la nevoile persoanei din faţa lui, atunci poate determina o autovindecare pe care o maşină nu o poate face. Ce văd de fapt este că se petrece o mare polarizare. Sunt oameni care sunt prinşi de tehnologie şi maşini şi mai sunt alţii care migrează către muncă cu corpul uman deoarece implică contact unu la unu, persoană la persoană. Lucrul cu corpul omenesc va deveni din ce în ce mai educat. Cu cât înţelegi mai mult corpul şi lucrezi cu el, cu atât poţi facilita autovindecarea acestuia. Sunt o grămadă de oameni care s-au săturat să plătească foarte mulţi bani pentru pastile.

Editorul: Lucrul cu corpul uman este complementar sistemelor existente, dar nu cred că ne putem descotorosi cu totul de medicină vestică.

Dr. John Upledger: Nu vreau să fac acest lucru. Am practicat în acele vremuri când făceam cardiograme, dar ascultam pieptul pacientului şi cu stetoscopul, pe care îl ţineam cu mâna. Doctorii nu prea mai fac asta, de aceea oamenii se îndreaptă către cei care lucrează direct cu corpul uman. Munca cu corpul uman este direcţia în care se îndreaptă din ce în ce mai mulţi oameni, doar din simplul fapt că există acea relaţie interpersonală.

Editorul: Asta pentru că oamenii tânjesc după relaţii interpersonale.

Dr. John Upledger: Tu te-ai născut cu necesitatea de a fi legat de mama ta, iar acest lucru nu se termină niciodată. Când ai 40 ani tot ai nevoie de cineva cu care să relaţionezi, să te lipeşti. Dacă te duci la doctor iar acea persoană nu te atinge şi o vezi doar printr-un paravan sau la capătul celălalt al unei mese unde completează reţeta, aceasta nu îţi satisface nevoile! Dacă te duci la un tehnician maseur şi îţi faci un masaj sau te duci la Spa plus un masaj, te simţi mult mai bine. Ce aş vrea să se întâmple este ca doctorii din spatele meselor să înveţe să atingă, să pună mâna din nou aşa cum făceam noi cu 30 de ani în urmă.

Description: Multumim, dr. Upledger!