Cea mai căutată întrebare despre coroanele de zirconiu nu este cât costă, ci care sunt dezavantajele. E o întrebare bună, și una la care materialele de prezentare ale clinicilor nu răspund, pentru că toată lumea vinde zirconiu.
Mai jos sunt cele trei materiale pe care le folosim, cu ce face fiecare bine și unde cedează, iar la final motivul pentru care am renunțat la metalo-ceramică. Niciunul dintre cele trei nu e cel mai bun în general. Fiecare e cel mai bun undeva.
O coroană frezată dintr-un singur bloc de zirconiu, fără strat ceramic adăugat. Este materialul cel mai rezistent din protetica dentară curentă.
Ce face bine: nu se ciobește, pentru că nu are un strat separat care să se desprindă. Permite o șlefuire mai conservatoare decât o lucrare cu schelet metalic. Este biocompatibil și nu dă linia cenușie la colet.
Dezavantajele reale, și aici e răspunsul pe care îl caută lumea.
Transluciditatea este mai mică decât a ceramicii. Un zirconiu monolitic arată excelent în zona laterală, dar la incisivii superiori, unde dintele natural lasă lumina să treacă și are variații de culoare pe marginea incizală, se vede că e o lucrare. Generațiile noi de zirconiu translucid au redus mult diferența, fără să o elimine.
Duritatea lui lucrează și împotriva dintelui opus. Un zirconiu lustruit corect este blând cu antagonistul, dar unul lăsat cu suprafața aspră, sau ajustat în cabinet fără relustruire, abrazează smalțul dintelui de deasupra. Este motivul pentru care orice ajustare a ocluziei trebuie urmată de lustruire, nu lăsată așa.
Nu se repară în gură. Un zirconiu fisurat se înlocuiește, nu se recondiționează.
Și, pentru că rezistă foarte bine, poate masca o problemă dedesubt. O carie sub o coroană de zirconiu evoluează fără ca lucrarea să dea vreun semn, de aceea controlul radiologic periodic rămâne necesar.
Un miez de zirconiu, peste care ceramica se aplică manual, în straturi, de către tehnician.
Ce face bine: le combină pe amândouă. Scheletul este tot zirconiu, deci structural lucrarea e la fel de solidă ca una monolitică, iar stratificarea manuală permite reproducerea variațiilor de culoare și transparență ale dintelui natural, lucru pe care o coroană frezată dintr-un bloc uniform nu îl poate face. Pentru lucrările care trebuie și să reziste, și să arate natural, este alegerea de referință.
Vulnerabilitatea ei: stratul ceramic exterior se poate ciobi. Nu e o problemă de structură, miezul de zirconiu rămâne intact, ci una de suprafață. Apare mai ales la bruxism necontrolat sau când ocluzia nu a fost reglată corect, iar riscul scade semnificativ cu o gutieră de noapte și cu un design care nu lasă ceramica nesusținută.
Costă mai mult, pentru că presupune muncă manuală de laborator, nu doar frezare.
Fără niciun miez, doar ceramică, fie presată, fie frezată în cabinet prin sisteme CAD/CAM care produc coroana într-o singură vizită.
Ce face bine: transluciditatea cea mai apropiată de dintele natural și o șlefuire minimă. La un incisiv izolat, lângă dinți naturali, e materialul care se integrează cel mai discret.
Limita ei: indicațiile sunt mai restrânse ca întindere. Se folosește pentru coroane individuale și punți scurte în zona frontală, nu pe lucrări lungi sau în zone cu solicitare mare, unde se preferă un miez de zirconiu. Ca la orice material, bruxismul necontrolat îi scurtează viața.
O structură metalică acoperită cu ceramică. Este cea mai veche soluție încă în uz și cea mai ieftină, iar mulți pacienți o au în gură de zeci de ani, fără probleme funcționale.
Rezistă, se comportă previzibil pe punți lungi și are documentație clinică de câteva decenii. Problema ei nu e rezistența, e estetica.
Metalul nu lasă lumina să treacă, așa că dintele arată mai opac decât unul natural, mai ales la incisivi, unde diferența se vede. În timp, odată cu retragerea fiziologică a gingiei, apare o linie cenușie la colet, la limita dintre coroană și dinte. Și cere o șlefuire mai mare, pentru că scheletul metalic plus stratul de ceramică ocupă mai mult spațiu decât o coroană fără metal.
În cabinetul nostru nu o mai propunem. Zirconiul acoperă aceleași indicații, cu o șlefuire mai mică și fără linia cenușie, iar diferența de preț nu compensează un rezultat pe care îl vedem în oglindă câțiva ani mai târziu. O metalo-ceramică existentă și funcțională nu trebuie însă schimbată doar pentru că materialul e mai vechi; se înlocuiește când apare un motiv clinic sau când linia de la colet deranjează pacientul.
Întrebare frecventă, cu un răspuns în două părți.
Zirconiul în sine nu își schimbă culoarea. Nu are porozitatea smalțului și nu absoarbe pigmenți din cafea, ceai sau vin, cum face un dinte natural.
Ce se poate întâmpla, totuși. Stratul de glazură de la suprafață se poate uza în ani de zile, mai ales dacă lucrarea a fost ajustată și nu relustruită, iar o suprafață devenită microscopic rugoasă reține depuneri. Acelea se îndepărtează la o igienizare profesională.
Și, mai important, se schimbă ceilalți dinți. Dinții naturali de alături se îngălbenesc cu vârsta, iar coroana rămâne la culoarea ei inițială. După cinci sau zece ani, pacientul vede o diferență și o pune pe seama coroanei, când de fapt coroana e singurul lucru care nu s-a schimbat.
Din același motiv, albirea dentară se face înaintea realizării coroanei, nu după. O coroană nu se albește.
La incisivii superiori, unde estetica decide: ceramică integrală pentru un dinte izolat, ceramică stratificată pe zirconiu pentru lucrări mai întinse.
La premolari și molari, unde contează forța: zirconiu monolitic.
Pe punți de mai multe elemente: zirconiu, monolitic sau cu stratificare doar pe fața vizibilă.
La pacienții cu bruxism: zirconiu monolitic, plus gutieră de protecție. Ceramica stratificată și cea integrală se amână până la controlul bruxismului, altfel stratul exterior și, respectiv, lucrarea sunt expuse unor forțe pentru care nu au fost proiectate.
Pe implant, discuția se schimbă puțin. Zirconiul este standardul, pentru că nu transmite electricitate statică și are o relație bună cu țesutul gingival din jurul bontului. În plus, pe implant nu există dinte natural de protejat dedesubt, deci argumentul șlefuirii dispare.
Periaj de două ori pe zi, cu pastă neabrazivă. Pastele de albire, cu particule abrazive mari, uzează glazura.
Ață interdentară zilnic. Zona de la limita coroanei cu dintele, numită margine, e locul unde apare caria sub lucrare.
Igienizare profesională la șase luni, cu mențiunea că ultrasunetele se folosesc cu atenție pe marginea coroanelor.
Gutieră de noapte dacă scrâșnești. Este singura măsură care schimbă durata de viață a oricărei lucrări, indiferent de material.
Coroană de zirconiu monolitic: de la 1.900 lei, iar pe implant de la 2.000 lei.
Coroană integral ceramică realizată într-o singură vizită: de la 2.200 lei; varianta premium, de la 2.500 lei.
Coroană din ceramică stratificată pe suport de zirconiu: de la 2.200 lei în varianta standard și de la 2.500 lei în cea premium.
Diferențele de preț vin din materialul propriu-zis și din cât lucru manual de laborator presupune, nu din cât rezistă.
Care material rezistă cel mai mult?
Zirconiul monolitic, mecanic vorbind. Dar durata de viață a unei lucrări e decisă mai mult de igienă, de ocluzie și de bruxism decât de material.
Cât ține o coroană?
Între zece și cincisprezece ani în condiții bune, uneori mai mult. Ce cedează de obicei nu e coroana, ci dintele de sub ea, printr-o carie apărută la margine.
Se vede diferența dintre zirconiu și dintele natural?
În zona laterală, nu. La incisivii superiori, un ochi antrenat o poate observa la zirconiul monolitic. De aceea acolo se preferă ceramica.
Pot schimba doar o coroană dintr-o punte?
Nu. O punte e o piesă unică; dacă un element cedează, se reface întreaga lucrare. Este un argument în plus pentru coroane individuale acolo unde situația permite.
Mi s-a recomandat metalo-ceramică. Să accept?
Întreabă întâi motivul: buget, lungimea punții sau spațiu insuficient. Pentru primele două, zirconiul rezolvă aceleași situații, iar diferența de preț e mai mică decât pare raportat la cât ține lucrarea. Noi am renunțat la metalo-ceramică exact din motivul estetic descris mai sus.
Coroana se cimentează sau se înșurubează?
Pe dinte natural se cimentează. Pe implant există ambele variante, iar cea înșurubată are avantajul că se poate demonta fără distrugere, pentru verificare sau reparație.
Zirconiul monolitic e alegerea când contează înainte de toate forța, cu prețul unui aspect mai puțin natural la incisivi. Ceramica stratificată pe zirconiu combină rezistența miezului cu cea mai bună estetică și e referința pentru lucrările care trebuie să le facă pe amândouă. Ceramica integrală se potrivește cel mai bine la dinți izolați în zona frontală. Metalo-ceramica rezistă, dar lasă o linie cenușie la colet și un aspect opac, motiv pentru care nu mai intră în planurile noastre de tratament.
Iar dacă cineva îți propune același material pentru toată gura, fără să întrebe dacă scrâșnești și fără să se uite la ce se vede când zâmbești, întreabă de ce.
