Tulburările de învățare sau dizabilitățile de învățare sunt termeni sub care regăsim o mare varietate de probleme de învățare. O dizabilitate de învățare nu este o problemă care are legătură cu inteligența sau motivația, iar copiii cu aceste tulburări nu sunt leneși sau mai puțin capabili decât alții. De fapt, majoritatea sunt la fel de deștepți ca toți ceilalți. Creierul lor este pur și simplu conectat diferit și această diferență afectează modul în care primesc și procesează informațiile.
Copiii și adulții cu dizabilități de învățare văd, aud și înțeleg lucrurile în mod diferit. Acest lucru poate duce la probleme cu învățarea de noi informații și abilități și punerea lor în aplicare în viața de zi cu zi. Cele mai frecvente tipuri de dizabilități de învățare implică probleme de
Tulburările de învățare arată foarte diferit de la un copil la altul. Un copil se poate lupta cu citirea și ortografia, în timp ce un altul iubește cărțile, dar nu poate înțelege matematica. Încă un copil poate avea dificultăți în a înțelege ceea ce spun sau comunică cu voce tare cei din jur. Problemele sunt foarte diferite, dar toate pot fi văzute ca fiind tulburări de învățare.
Nu întotdeauna este ușor de identificat cine are dizabilități de învățare. Din cauza variațiilor largi, nu există un singur simptom sau profil pe care să îl putem privi ca dovadă a unei probleme. Cu toate acestea, unele semne de avertizare sunt mai frecvente decât altele la vârste diferite. Dacă suntem conștienți de ele și învățăm să le observăm la copiii noștri, vom putea surprinde de devreme o tulburare de învățare și asta ne va ajuta să luăm rapid măsuri potrivite pentru a ne ajuta copilul.
În tot aceste proces, este important să ne amintim că orice copil, la un moment dat pe parcursul școlarizării, de exemplu, poate experimenta unele dificultăți în procesul de învățare. Îngrijorarea ar trebui să apară atunci când există o inegalitate consistentă în capacitatea de a stăpâni anumite abilități. De exemplu, sunt copii cu tulburări de învățare care pot avea dificultăți semnificative în înțelegerea și învățarea matematicii, dar nu au dificultăți în a citi, a scrie și a se descurca bine la alte subiecte. Dislexia este cea mai cunoscută dintre tulburările de învățare. Tulburările de învățare nu includ probleme de învățare care se datorează în primul rând problemelor de vedere, auz, coordonare sau tulburări emoționale, deși aceste probleme pot apărea și la copiii cu tulburări de învățare și pot face și mai dificil procesul de asimilare a cunoștințelor.
Copiii se pot naște cu o tulburare de învățare sau pot dezvolta una pe măsură ce cresc. Deși cauzele tulburărilor de învățare nu sunt pe deplin înțelese, ele includ anomalii în procesele de bază implicate în înțelegerea sau în utilizarea limbajului vorbit sau scris sau a raționamentului numeric și spațial. Cauzele posibile pot include:
După naștere, factorii posibili pot include:
De exemplu, deși numărul total de copii din Statele Unite cu tulburări de învățare este necunoscut, în anul școlar 2020–2021, 7,3 milioane de elevi (sau 15% dintre toți elevii din școlile publice) cu vârste cuprinse între 3 și 21 de ani au primit servicii de educație specială în conformitate cu Legea privind Educația Persoanelor cu Dizabilități (IDEA). În rândul studenților care au primit aceste servicii de educație specială, 32% (sau aproximativ 5% din toți elevii) au avut dizabilități specifice de învățare. Băieții cu tulburări de învățare pot depăși numărul fetelor, deși fetele nu sunt adesea recunoscute sau diagnosticate ca având tulburări de învățare. Mulți copii, în special cei cu probleme de comportament, se descurcă prost la școală și sunt testați de psihologii educaționali pentru tulburări de învățare. Cu toate acestea, unii copii cu anumite tipuri de tulburări de învățare își ascund deficitele bine, evitând diagnosticul și, prin urmare, tratamentul, pentru o lungă perioadă de timp.
Profesorii sunt adesea primii care observă când un copil are o tulburare de învățare. Uneori semnele sunt ușor de observat, ca de exemplu un școlar care rămâne mult în urmă cu cititul și are o viteză scăzută la citit sau un copil care lucrează din greu, dar continuă să nu ia notă de trecere la teste. Alteori însă semnele sunt mai greu de văzut și asta poate însemna faptul că trebuie să fim mereu conectați la proprii copii și să încercăm să surprindem cât mai devreme anumite particularități în dezvoltarea lor. Ei au nevoie de susținere și de ajutorul nostru.
Copiii cu tulburări de învățare au adesea un decalaj mare între ceea ce pare că ar trebui să poată face și ceea ce pot face de fapt. De exemplu, un student care scrie eseuri minunate, dar abia poate face sarcini de matematică de bază. Sau un copil care dă răspunsuri excelente la clasă, dar nu poate argumenta și pune ideile pe hârtie. Aceste lacune determină adesea copiii cu tulburări de învățare să fie etichetați ca fiind leneși sau li se transmite constant că trebuie să încerce mai mult, acțiuni care pot afecta stima de sine.
De exemplu, elevii care au nevoie de atenționări constante despre ce să facă în continuare ar putea să se lupte cu o abilitate numită memorie de lucru. De asemenea, se pot lupta cu gestionarea timpului. Elevii pot avea probleme cu tranzițiile sau pot părea dezorganizați. Alte semne comune ale diferențelor de învățare includ dificultăți în urmarea direcțiilor, dificultăți de concentrare și nerealizarea temele la timp sau deloc. Sunt câteva semne mai puțin evidente ale tulburărilor de învățare la copii pe care profesorii le pot urmări la clasă și anume:
Poate fi dificil să ne confruntăm cu posibilitatea ca al nostru copilul să aibă o tulburare de învățare. S-ar putea să ne întrebăm plini de anxietate ce ar putea însemna asta pentru viitorul nostru, pentru viitorul lor și să ne îngrijoreze modul în care vor reuși să se adapteze în domeniul educational și social. Totodată, atunci când este există ceva, orice care ne poate îndepărta de definiția ”normalului” (acel normal acceptat de către societate), acel ceva poate crea prejudecăți și poate face mult mai greoi procesul de educare și de integrare a copiilor în sistemul social.
Cel mai important lucru de reținut este că majoritatea copiilor cu dizabilități de învățare sunt la fel de inteligenți ca toți ceilalți. Ei trebuie doar să fie învățați în moduri care sunt adaptate abilităților lor specifice. Învățând mai multe despre dizabilitățile de învățare, în general și despre dificultățile de învățare ale copiilor, în special, putem deveni adevărați companioni și susținători pentru copiii noștri și astfel să contribuim la deschiderea căii spre succes la școală și dincolo de aceasta. A fi atenți la copiii noștri este parte din rolul nostru. Psihologul sau psihoterapeutul ne poate ajuta să înțelegem particularitățile tulburării de învățare a copilului nostru și printr-o conexiune autentică cu aceasta din urmă, vom putea să îi oferim sprijin adecvat, fără însă a pune și mai multă presiune pe el sau pe noi înșine.
Referințe:
”Ajutorul strategic pentru elevii cu tulburări de învățare”, de Pierre Vianin
”Psihologia învățării”, de Juan M. Rosas Santos
