De-a lungul istoriei, nașterea a fost considerată o experiență unică și binecuvântată pentru femei, însă pentru multe mame, perioada postpartum poate fi însoțită de stres, anxietate și/sau depresie cauzate de schimbările mari cu care se confruntă privind noile responsabilități și roluri, precum și adaptarea la un nou stil și program de viață. Deși un anumit grad de anxietate și stres ca răspuns la noul rol este normal, chiar adaptativ, unele mame pot fi copleșite de emoții, fiindu-le afectată atât calitatea vieții, cât și relația cu noul-născut.
Stresul postpartum se referă la orice nivel de disconfort fizic, emoțional sau psihologic resimțit de o mamă în perioada imediat următoare nașterii copilului său. El reprezintă o problemă cu care se confruntă într-o măsură mai mică sau mai mare orice femeie care aduce pe lume un copil. Printre motivele care pot duce la apariția stresului postnatal se numără: lipsa somnului, acomodarea cu noile responsabilități, episoadele inexplicabile de agitație ale copilului, refuzul hranei și multe alte aspecte legate de viața de părinte aflat la început de drum.
Anxietatea postpartum apare atunci când o persoană experimentează anxietate severă după ce a născut un copil sau a devenit părinte. Aceste sentimente anxioase sunt adesea scăpate de sub control și acaparează gândurile. Este de așteptat un anumit nivel de îngrijorare după ce un nou copil apare în familie, dar, în anxietatea postpartum, îngrijorarea poate fi debilitantă, provocând gânduri iraționale sau griji excesive cu privire la evenimente care este puțin probabil să se întâmple. Uneori, anxietatea este legată de un incident specific din trecut, dar alteori îngrijorarea este generală și vagă.
Simptomele anxietății postnatale pot varia în intensitate și pot include:
Anxietatea postnatală este o tulburare foarte des întâlnită, mai des decât depresia, deși ele pot apărea concomitent. Multe dintre simptome se pot suprapune (ex: calitatea scăzută a somnului, incapacitate de a te relaxa, iritabilitate). De obicei, mamele care suferă de depresie postpartum, trăiesc și simptome de anxietate, deși nu toate mamele care suferă de anxietate sunt și depresive.
Similar cu depresia postpartum, anxietatea postpartum poate apărea din cauza modificărilor hormonale din perioada postpartum. Riscul apariției anxietății postnatale poate crește, de asemenea, ca răspuns la factori de stres reali, fie că este vorba despre sănătatea copilului, finanțe sau ca răspuns la navigarea în noile roluri din relații. Un istoric de pierdere a sarcinilor crește, de asemenea, riscul de a dezvolta acest tip de anxietate. În plus, în cazurile în care există antecedente de anxietate înainte sau în timpul sarcinii, simptomele pot reveni și după naștere. Anxietatea și tristețea pot apărea și după înțărcarea de la alăptare din cauza modificărilor hormonale.
Depresia postpartum este o tulburare medicală și emoțională care afectează unele femei în primul an de după naștere. Manifestările acestei afecțiuni pot varia de la femeie la femeie, dar în general includ sentimente intense de tristețe, disperare, accese de plâns spontane, pesimism, dificultate de concentrare, sentimente de vinovăție și/sau de inutilitate, inapetență, și lipsă de speranță. Aceste sentimente pot fi însoțite de anxietate și frică excesivă legate de îngrijirea copilului sau de propria capacitate de a face față noilor responsabilități materne. Alte moduri în care se poate manifesta această formă de depresie se referă la pierderea drive-ului intern, adică pierderea motivației, a dorinței și a entuziasmului pentru activități obișnuite, dar și la anhedonie (pierderea interesului de a desfășura activități asociate cu plăcere sau starea de bine).
O mamă care suferă de depresie postpartum este posibil să simtă oboseală constantă sau să aibă dificultăți de concentrare și în luarea decizilor. Uneori, femeile pot simți că nu pot lega o conexiune emoțională cu copilul lor nou-născut, ceea ce poate amplifica sentimentele de vinovăție și rușine.
Intensitatea acestor simptome poate fi variabilă de la caz la caz, formele severe ale depresiei postnatale manifestându-se prin incapacitatea mamei de autoîngrijire, gânduri și tendințe suicidare sau lipsa dorinței de îngrijire a sugarului.
Atât depresia, cât și anxietatea postpartum nu sunt probleme pe care o mamă poate să le depășească singură sau să treacă pur și simplu cu timpul. Ele sunt afecțiuni medicale care necesită tratament adecvat.
În primul rând, stresul postnatal este adesea inevitabil, fiind astfel nevoie ca această stare să fie privită ca firească în urma schimbărilor mari cu care se confruntă tânăra mamă.
COMUNICARE DESCHISĂ: Proaspăta mamică are nevoie să vorbească deschis cu partenerul, familia sau prietenii despre sentimentele și grijile sale. A avea un sistem de suport solid poate face o diferență semnificativă în gestionarea tulburărilor postpartum.
STABILIREA PRIORITĂȚILOR: Tânăra mama nu poate face față singură tuturor sarcinilor și schimbărilor, de aceea este nevoie să își stabilească prioritățile realist, concentrându-se mereu pe cele mai importante aspecte ale vieții ei din momentul respectiv, să delege acolo unde nu este nevoie de ea neapărat și să amâne lucrurile neimportante, care nu necesită prezența și expertiza sa.
ÎNGRIJIREA DE SINE: Pentru claritate mentală și pentru recăpătarea energiei, mama are nevoie să se îngrijească de propriile nevoi fizice și emoționale. Nu contează ce alege să facă pentru satisfacerea acestora, important este să se detașeze puțin de grijile cotidiene și să se dedice unei activități care îi face plăcere. În acest fel scade nivelul hormonilor de stres, iar starea psihică se îmbunătătește. Totodată, astfel de momente de relaxare sunt un bun prilej pentru refacerea nivelului de energie, ceea ce constituie un alt factor care diminuează stresul.
ODIHNĂ: Stresul postnatal apare și pe baza stării de oboseală resimțită de mamă din cauza diferențelor dintre programul de odihnă al copilului și cel al părinților. Trezitul de mai multe ori pe noapte, pentru a alăpta sau a liniști copilul este o activitate care duce la epuizare ceea ce favorizează apariția stresului. Astfel, se recomandă ca mama să își adapteze programul de odihnă la cel al bebelușului și să încerce să aibă măcar o perioadă neîntreruptă de somn de patru ore. De asemenea, este de dorit atenție la aportul de cofeină.
Îmbrățișatul bebelușului eliberează oxitocină, care poate reduce nivelul de anxietate. În ciuda unor idei învechite care spun că nu este bine să iei bebelușul în brațe pentru că se învață așa, cercetările recente dovedesc că atât pentru bebeluș, cât și pentru mamă, îmbrățișatul și atingerile piele pe piele sunt necesare pentru dezvoltarea unei baza sănătoase de atașament.
Timp petrecut cu alte mame: Deși s-ar putea ca tânăra mama să simtă că nuare timp, conectarea cu alte mame (chiar și online) poate face minuni în scăderea temerile și validarea emoțiile.
Creșterea activității fizice: În ciuda impactului fizic pe care sarcina, nașterea și producția de lapte îl au asupra corpului mamei, activitatea fizică este una dintre cele mai puternice strategii anti-anxietate. Activitățile care includ și exerciții de respirație, cum ar fi yoga, mindfulness sau exercițiile de relaxare musculară pot fi deosebit de utile. Și simple plimbări în natură pot ajuta la diminuarea stărilor neplăcute.
Înțărcarea treptată: Dacă mama a hotărât că a venit momentul înțărcatului, cel mai bine este să încerce să facă acest lucru ușor (când este posibil) pentru a minimiza schimbările hormonale bruște.
Solicitarea ajutorului: Îngrijirea unui copil necesită adesea o întreagă comunitate. De exemplu, dacă mama hrănește copilul, poate ruga pe altcineva să o ajute la treburile casnice sau poate solicita unei alte persoane să stea cu copilul cât ea face o activitate relaxantă.
Evitarea expuneri la stimulente stresante: Dacă anumite situații sau medii declanșează anxietatea, este de dorit limitarea sau evitarea acestora pe cât posibil în această perioadă sensibilă.
Perioada postpartum poate fi o experiență copleșitoare pentru multe mame, însă este important să țineți cont că nu sunteți singure și există resurse și strategii disponibile pentru a vă ajuta să faceți față stresului și anxietății. Comunicarea deschisă, îngrijirea de sine și căutarea de sprijin pot fi instrumente puternice în acest proces. Nu ezitați să solicitați ajutor, atât specializat, cât și oamenilor apropiați, atunci când simțiți că nu puteți face față singure. Cu timpul și cu sprijinul adecvat, puteți trece peste aceste dificultăți și vă veți putea bucura de frumusețea maternității.
Referinte:
Autor: Loredana Vârgolici – Psihoterapeut la Clinica Aproape
