Viaţa e plină de conflicte. Oamenii sunt diferiţi. De aceea, relațiile umane sunt întotdeauna pline de neînțelegeri inevitabile, conflicte și eșecuri de comunicare, motiv pentru care mulți experți în relații gândesc în termeni de “conflict management”, mai degrabă decât de “rezolvare a conflictelor.” Nu este neapărat vorba de rezolvarea conflictelor (insolvabile); este vorba de a rămâne deschiși și flexibili în aceste ”zone de pericol”.
Atunci când vine vorba de conflictele interioare însă, să ne imaginăm două suflete închise într-un singur corp luptând pentru dominație. În orice moment. Conflictul interior este cea mai dureroasă și epuizantă povară umană care răvășește chiar și cele mai calme suflete. Această tulburare, agitație, încătușare din interiorul nostru se numește conflict interior și este ceva ce fiecare dintre noi am creat.
Conflictul intern este o luptă constantă care ne împiedică să luăm o decizie fără prea multe ruminații. Gândurile și emoțiile noastre încearcă să depășească ceea ce știm că este corect sau greșit din punct de vedere moral sau social. Acest sentiment de conflict se traduce de multe ori în stări de frică, furie, dezgust, confuzie, singurătate. Conflictul intern este un război mai mult sau mai puțin mocnit. Acest război poate fi orice din punct de vedere moral, sexual, politic, religios și multe altele.
În general, majoritatea dintre noi evităm să privim spre sine, în interiorul nostru. Noi percepem ceea ce trăim ca pe o energie negativă sau ca pe niște emoții care nu pot fi tratate sau înțelese. Ca urmare, mulți dintre noi care suferim de conflicte interioare fie le suprimăm, negăm, fie ne retragem din situațiile care ne accelerează conflictele, fie nu credem că ele există sau nu le înțelegem sensul. Atunci când decidem să ne preocupăm de conflictele noastre interioare, facem de fapt un pas important pentru sănătatea noastră mintală. Orice ne decidem să facem, cu siguranță va fi un câștig pentru starea noastră de bine. Conflictul interior, indiferent de ce tip este acesta, ne înfrânează să devenim mai creativi și mai inteligenți în ceea ce privește luarea deciziilor.
Înțelegerea definiției conflictului intern ne ajută să înțelegem cauza acestuia și cum să îl evităm. Bătălia dintre ceea ce știm și ceea ce simțim este una veche, care se va duce pentru totdeauna în noi. Neînţelegerea dintre inimă şi rațiune este reală, nu este un mit. Partea rațională însă va fi întotdeauna factorul decisiv al existenței noastre. Cu toate acestea, atâta timp cât trăim, simțim. Partea noastră emoțională va intra în joc. Mai mult, trăim într-o societate influențată mai degrabă de emoții decât de rațiune, de unde și cauzele conflictelor interioare. Dorința noastră de a satisface nevoile mediului înconjurător este sursa conflictului.
Rațiunea ne oferă un fel de inteligență concentrată și liniară, în timp ce inimile noastre sunt libere și ilogice. Găsirea unui numitor comun între aceste două pare a fi o misiune extrem de dificilă. Ce cauzează disonanța interioară? Incapacitatea de a găsi un echilibru între inimă și rațiune duce la un conflict interior, iar atunci când acțiunile noastre se potrivesc cu valorile noastre, o numim un câștig. Cu toate acestea, atunci când nu reușesc să se alinieze, rezultă rușine, furie și jenă. Oamenii experimentează conflictul interior dintr-o varietate de motive. Unii factori care îl declanșează sunt:
Influențele sociale pot agrava conflictul prin stabilirea unor standarde nerealiste. Este important să privim către acestea cu încredere în sine și stabilind limite clare care să lucreze pentru binele nostru. Explorarea ideilor noi și îmbrățișarea creșterii pot duce la pacea minții în mijlocul conflictelor externe. Nu există o formulă simplă pentru rezolvarea conflictului interior, dar ne putem rezolva conflictele interne prin explorarea dihotomiei dintre inimă și rațiune, credințe și logică, dorințe și valori.
… când simțim acea greutate în spiritul nostru sau o senzație de gol, de erodare în stomacul nostru, este important să avem grijă și să fim atenți la ceea ce se întâmplă cu noi. Conflictul interior este confuzia dintre acceptarea și alinierea credinței la ceee ce trăim de fapt. Dacă suferim de anumite conflicte interioare, este posibil să ne fie ușor să recunoaștem acest lucru dacă suntem atenți la anumite modele comportamentale:
Conflictul intern poate provoca tulburări interioare în mintea și inima noastră. Trăind mai mereu sub această presiune, riscăm să ajungem la disonanță cognitivă în care gândurile și sentimentele sunt în conflict, provocând neliniște și durere emoțională. Acest conflict interior poate duce, de asemenea, la conflicte externe, cum ar fi probleme profesionale sau interpersonale. Acest lucru poate face procesul de luare a deciziilor mai greu și mai dificil decât ni se pare că este deja. Totodată, conflictele sociale, cum ar fi disputele politice sau religioase, pot agrava conflictele interne, afectând bunăstarea. Prin abordarea conflictelor cu claritate, putere și luarea deciziilor etice, se poate obține pacea minții și se poate spori armonia psihologică.
Prin introspecție și auto-reflecție, ne putem alinia acțiunile cu valorile și intuiția, promovând armonia și echilibrul în viața noastră. Pentru a putea face față amalgamului de emoții contradictorii care apar în urma conflictelor interioare, trebuie să găsim un echilibru între emoții și rațiune. Putem face asta cu ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut, angajându-ne într-un proces psihoterapeutic. În acest proces, este important să avem încredere în propria intuiție, în timp ce ne folosim și raționamentul logic. Explorând conflictele morale, de dragoste, religioase, ne putem îndrepta spre armonie și iubire de sine. Totodată ne ajută în a fi într-o armonie mai palpabilă și cu lumea din jurul nostru pentru că vom avea mult mai multă energie psihică, vitală pentru a ne focusa pe lucrurile cu sens și care ne dau sens.
Referințe:
”Rezolvă conflictele din viața ta”, Dale Carnegie
”Simbioză și autonomie”, de Franz Ruppert