Articole

Stima de sine este simțul subiectiv al valorii noastre generale. Aceasta descrie nivelul de încredere în abilitățile și atributele pe care le avem. Stima de sine sănătoasă poate influența motivația, bunăstarea mentală și calitatea generală a propriei vieți. Cu toate acestea, stima de sine care este fie prea mare, fie prea scăzută poate fi problematică. O mai bună înțelegere a nivelului nostru unic de stimă de sine ne poate ajuta să ajungem la acel echilibru care este potrivit pentru noi înșine. Cauzele stimei de sine scăzute pot varia și se pot intercala pentru fiecare individ în parte. Stima de sine scăzută poate proveni din mai multe motive. Identificarea motivului pentru care ne simțim nevrednici poate ajuta partenerul să ne înțeleagă mai bine. Unele dintre cauzele stimei de sine scăzute includ:

• experiențe din copilărie: neglijență, abuz, critică dură sau standarde imposibil de atins


• auto-vorbirea negativă: adesea asociată cu modele de gândire negativă și focus accentuat pe defecte sau pe lipsa anumitor abilități


• comparație: comparația constantă cu ceilalți în ceea ce privește frumusețea, succesul și popularitatea


• traume anterioare: bullying, respingere sau influență negativă a colegilor, confruntarea cu eșecuri repetate academic sau profesional


• relații anterioare: o relație toxică în trecut sau cu persoanele de referință din viața noastră


• modificări fizice: fluctuații de greutate, înaintarea în vârstă, diferite afecțiuni pe care le avem sau le dezvoltăm

Alți termeni folosiți adesea interschimbabil cu stima de sine includ respectul de sine și imaginea de sine. Stima de sine tinde să fie cea mai scăzută în copilărie și crește în timpul adolescenței, precum și la maturitate, ajungând în cele din urmă la un nivel destul de stabil și durabil pe toată perioada vieții. Acest lucru face ca stima de sine să fie similară cu stabilitatea trăsăturilor de personalitate în timp.

Din fericire, există pași pe care îi putem face pentru a aborda problemele legate de percepție la noi înșine și a ne încredința în abilitățile noastre. Unele acțiuni pe care le putem face pentru a ne ajuta să ne îmbunătățim stima de sine includ următoarele:

• să devenim mai conștienți de gândurile negative; este important să învățăm să identificăm gândurile distorsionate care ne influențează valoarea de sine.


• provocarea tiparelor de gândire negativă; când ne surprindem angajați în gândire negativă, trebuie să învățăm să contracarăm aceste gânduri cu unele mai realiste și/sau pozitive.


• să practicăm recitarea afirmațiilor pozitive


• să practicăm auto-compasiunea; să ne iertăm pentru greșelile din trecut și să fim conștienți de această latură umană a greșelii pe care fiecare dintre noi o are.


• să ne angajăm în activități care ne provoacă stima de sine și care ne ajută să ne acceptăm limitele

Stima de sine scăzută se poate manifesta într-o varietate de moduri. Fiecare tip va acționa în felul său. Unii dintre noi ne retragem și ne ascundem, alții fugim de lucruri statornice și căutăm experiențe. Alții dintre noi se înfurie des sau încearcă să dovedească constant lucruri la locul de muncă.  Stima de sine scăzută este dificil de înțeles de către cei care o trăiesc, dar și de către persoanele care interacționează cu persoane cu stimă de sine scăzută.

Stima de sine influențează procesul de luare a deciziilor, relațiile, sănătatea emoțională și bunăstarea generală. De asemenea, influențează motivația, deoarece persoanele cu o percepție sănătoasă și pozitivă asupra sinelui își înțeleg potențialul, limitele date de natură, abilitățile și se pot simți inspirate să accepte noi provocări.

Elementele cheie ale stimei de sine sănătoase includ:

• încrederea în sine


• sentimente de securitate


• identitate


• sentimentul de apartenență


• sentimentul de competență


• înțelegere fermă a propriilor abilități


• abilitatea de a menține relații sănătoase cu ceilalți ca urmare a unei relații sănătoase cu sine


• așteptări personale realiste și adecvate


• înțelegerea nevoilor cuiva și capacitatea de a exprima propriile nevoi

Când partenerul nostru nu se vede pe sine, ce facem?

Ce facem când stima de sine lipsește la partenerul nostru de viață? Cum reușim să îl ajutăm să se repoziționeze față de propria persoană? Acest proces nu este unul ușor. Fiecare dintre noi vine în relație cu un trecut personal. Pentru fiecare dintre noi, stima de sine și modul în care ne raportăm la cei din jur, este un construct subiectiv. Totodată, ne este ușor să recunoaștem (dacă suntem deschiși către a privi cu asumare și a înțelege) persoanele cu stimă de sine scăzută. Acestea tind:

• să se simtă mai puțin sigure pe abilitățile lor


• se pot îndoi de procesul lor de luare a deciziilor


• nu se simt motivați să încerce lucruri noi deoarece nu cred că își pot atinge obiectivele


• le este dificil să se implice în relații și să își exprimare nevoile


• pot experimenta, de asemenea, niveluri scăzute de încredere și se simt neiubitori și nevrednici

Pentru a crea o schimbare în relație, trebuie să creăm o schimbare în sine și în modul în care răspundem la tot ceea ce se întâmplă în relație. Partenerul care nu se vede pe sine, de cele mai multe ori nu ne vede nici pe noi așa cum suntem. Există o probabilitate mare să proiecteze pe noi o imagine cu care noi nu ne identificăm, pozitivă sau negativă.

Pe măsură ce ne schimbăm comportamentul și modul în care răspundem partenerului, lucrurile se pot schimba în direcția pe care ne-o dorim și de aceea trebuie să fim consecvenți. Dacă inițial a fost întâmpinată cu rezistență, schimbarea poate veni cu timpul. Partenerul are acum posibilitatea de a se schimba în raport cu sine, dar și de a schimba dinamica relației și asta îl va ajuta, cu siguranță la creșterea stimei de sine. Oamenii acceptă schimbarea atunci când pot găsi valoare în noul proces. Mai jos regăsim câteva credințe limitative comune care ne arată că partenerii nu se văd pe sine:

• nu pot fi pe deplin ei însuși în compania noastră


• atunci când aleg să fie autentici, consideră că ne rănesc sau că sunt o povară pentru noi (multe persoane de aceea nici nu aleg să se implice în relații romantice)


• nu se consideră a fi la fel de buni ca noi


• trebuie să le asigurăm în permanență dragoste sau afecțiune și se simt atacați de punctele noastre de vedere cu care ei nu rezonează


• pentru ei nu este sigur să fie așa cum sunt


• sunt individualiști și nu cred în bunele noastre intenții sau în ideea de a face echipă pentru a atinge anumite obiective


• consideră că nevoile lor nu sunt la fel de importante ca ale noastre și de aceea nici nu vorbesc prea des despre ele sau o fac în mod evaziv


• se tem de respingere și au nevoie constant de validare


• au reacții de furie inexplicabilă

Abordarea stimei de sine scăzute poate fi dificilă, mai ales atunci când încercăm să dezvoltăm și să menținem o relație sănătoasă din punct de vedere emoțional. Stima de sine scăzută a partenerului poate afecta negativ sentimentul de auto-valoare și capacitatea de a se exprima în mod deschis. Psihoterapeut licențiat la Dutchamore Mental Health, Gary Tucker, a explicat că “stima de sine scăzută a partenerului poate provoca confuzie, distanță emoțională sau chiar conflicte.” Acest lucru se poate manifesta în următoarele moduri:

• caută în mod constant validarea partenerului său


• se simte ofensat personal la critici constructive


• chestionează fidelitatea partenerului din cauza nesiguranței


• se reține în a-și exprima afecțiunea pentru a se proteja de vulnerabilitate


• evitarea comunicarea deschisă pentru a preveni conflictul sau respingerea

În ciuda provocărilor cu care ne putem confrunta, este posibil să dezvoltăm o relație de iubire împlinitoare cu o persoană care nu se vede pe sine. Cum anume facem asta?

• prioritizăm iubirea de sine prin acțiuni concrete pe care partenerul să le aibă drept model


• încurajăm mereu o comunicare deschisă și asumată


• punem în valoare, într-un mod autentic, punctele forte ale partenerului


• îi dăm constant oportunitatea de a-și valida abilitățile prin tot felul de activități pe care le putem face împreună


• îl încurajăm să ia decizii singur și indiferent de cursul lucrurilor, suntem alături de el


• îl ascultăm activ


• îl complimentăm și ne exprimăm aprecierea


• îi cerem mereu contribuția sau îndrumarea


• arătăm interes pentru pasiunile și hobby-urile pe care le are


• evităm să îl comparăm sau să minimalizăm eforturile pe care le face

A trăi cu o stimă de sine scăzută poate face greu să credem că dragostea și valoarea există în viața și în relațiile pe care le avem cu cei din jur. Stima de sine scăzută poate contribui sau poate fi un simptom al tulburărilor de sănătate mintală, inclusiv anxietatea și depresia. A nu ne vedea pe sine și a nu ne iubi înseamnă a trăi într-o profundă disociere care are impact emoțional devastator asupra noastră și asupra celor din jurul nostru. Alegerea de a ne implica într-un proces terapeutic cu un psiholog sau psihoterapeut poate fi una înțeleaptă deoarece ne va învăța cum să fim atenți la ceea ce se află înăuntrul nostru și cum puteam aduce în viața de zi cu zi mai multă claritate, asumare, blândețe.

Referințe:

”Curajul de a fi vulnerabil”, de Brené Brown

”Curajul de a nu fi pe placul celorlalți”, de Ichiro Kishimi, Fumitake Koga

”O educație emoțională”, de Alain de Botton