Articole

Prieteniile sunt o sursă importantă de fericire, bunăstare, sănătate fizică și longevitate. Prieteniile sunt relații unice pentru că, spre deosebire de relațiile de familie, alegem să intrăm în ele. Și spre deosebire de alte legături voluntare, cum ar fi căsătoriile și relațiile romantice, le lipsește o structură formală. Nu ar trece luni de zile fără să vă vorbiți sau să vă vedeți partenerul romantic (această latură a relațiilor romantice nu este o constantă totuși), de exemplu, dar ar putea trece o perioadă destul de lungă de timp fără a vorbi cu anumiți prieteni.

În ierarhia relațiilor, prieteniile sunt în partea de jos. Partenerii romantici, părinții, copiii – toate aceste relații sunt pe primul loc.

Ce aspecte definesc prietenia?

Când auziți cuvintele „prieten” sau „prietenie”, ce vă vine în minte? În societatea de astăzi, cuvintele „prieten” și „prietenie” se pot referi la o gamă largă de relații sau atașamente diferite. Putem fi „prietenul” unei biblioteci, muzee, operă, teatru etc.. Putem fi „prieten” cu cineva „la nevoie”. Ne putem „prieteni” cu mii de oameni pe platforme de socializare. Putem dezvolta prietenii cu oameni în viața noastră de zi cu zi la locul de muncă, în grupuri sociale, la școală, la biserică etc… Unii oameni își văd părinții/tutorii, soții și frații ca „prieteni”. Mulți dintre noi chiar au unul sau mai mulți „cei mai buni prieteni”. Majoritatea adulților afirmă că numărul lor de prieteni reali, pe care se pot baza pentru orice situație la orice oră, se numără pe degetele de la o mână. Deci, când ne uităm la toate aceste domenii diferite în care folosim cuvântul „prieten”, vrem să spunem același lucru? 

Natura voluntară a prieteniei o face supusă capriciilor vieții într-un fel în care alte relații nu sunt. Cercetătorii au legat adesea calitatea prieteniei unidimensionale de satisfacția vieții și de afectul pozitiv care sunt forme hedonice de bunăstare. Aristotel a prezentat o viziune extinsă asupra prieteniei, în viziunea sa având trei caracteristici generale: utilitatea, plăcerea și virtutea.  Beverley Fehr a fost unul dintre primii savanți care au remarcat problema legată de definirea termenului „prietenie”, „Toată lumea știe ce este prietenia – până când i s-a cerut să o definească. Există practic la fel de multe definiții ale prieteniei câte oameni de știință socială studiază subiectul.”

• Definiție antropologică: „O relație de prietenie este o relație socială în care partenerii oferă sprijin în funcție de abilitățile lor în momente de nevoie și în care acest comportament este motivat parțial de afectul pozitiv dintre parteneri.”


• Definiție din perspectiva psihologiei clinice: „Cineva căruia îi place și dorește să facă bine pentru altcineva și care crede că aceste sentimente și bune intenții sunt reciproce de cealaltă parte.”


• Prietenia ca iubire: „Etimologia cuvântului prieten își leagă sensul cu iubirea, libertatea și alegerea, sugerând o definiție ideală a prieteniei ca relație voluntară care include o legătură emoțională reciprocă și egală, grijă și bunăvoință reciprocă și egală, precum și plăcere. ”


• Definiție din perspectivă filosofică: ”O relație personală distinctă care se bazează pe o preocupare a fiecărui prieten pentru bunăstarea celuilalt, de dragul celuilalt și care implică un anumit grad de intimitate.”

Caracteristicile prieteniei

William K. Rawlins, un savant în comunicare și una dintre cele mai influente figuri în studiul prieteniei, susține că prieteniile au cinci caracteristici esențiale care le fac unice față de alte forme de relații interpersonale: 

• Toate prieteniile sunt în esență voluntare: Există o zicală veche care spune: „Nu poți să-ți alegi familia, dar îți poți alege prietenii”. Această zicală ajunge la ideea de bază că relațiile de prietenie sunt voluntare. Prieteniile se bazează pe liberul arbitru al unui individ de a alege cu cine vrea să inițieze o relație de prietenie. Desigur, este adevărat și contrariul. Întâlnim unii oameni și nu ajungem niciodată în prietenie cu ei. Uneori este pentru că nu sunteți interesați sau cealaltă persoană nu este interesată (voluntaritatea funcționează în ambele sensuri). De asemenea, alegem să punem capăt unor prietenii atunci când acestea sunt nesănătoase sau nu mai servesc unui anumit scop în viața noastră.


• Prieteniile au un spirit de egalitate: „Deși prietenia se poate dezvolta între indivizi indiferent de statut, abilitate, atractivitate sau vârstă, prietenii tind să sublinieze atributele personale și stilurile de interacțiune care îi fac să pară mai mult sau mai puțin unul cu celălalt.” 


• Prieteniile au implicare reciprocă: Pentru ca prieteniile să funcționeze, ambele părți trebuie să fie angajate reciproc în relație. Conceptul de „implicare reciprocă” poate diferi de la o pereche de prieteni la alta. Diferite perechi de prieteni colaborează pentru a-și crea simțul a ceea ce înseamnă să fii prieten, realitatea lor socială comună a prieteniei. „Această realitate interpersonală evoluează și promovează acceptarea și sprijinul reciproc, încrederea și asistența și discuția despre gânduri și sentimente.”


• Prieteniile au aspecte afective: Afectul se referă la „orice experiență de sentiment sau emoție, variind de la suferință la exaltare, de la cele mai simple la cele mai complexe senzații de sentiment și de la cele mai normale la cele mai patologice reacții emoționale. Descrise adesea în termeni de afect pozitiv sau afect negativ, atât starea de spirit, cât și emoția sunt considerate stări afective.” Unii prieteni vor merge până acolo încât să spună că se iubesc. Oamenii folosesc adesea termenul de dragoste „platonică” pentru a descrie dragostea care există fără atracție fizică, bazată pe scrierile lui Platon. Cu toate acestea, Aristotel, studentul lui Platon, credea că philia era o formă și mai profundă de iubire nepasională, virtuoasă, care exista în loialitatea prietenilor lipsiți de orice conotație sexuală. Toate prieteniile vor avea componente afective, dar nu toate prieteniile vor manifesta sau exprima afect în aceleași moduri. 


• Prieteniile trebuie să negocieze independența și dependența. Ca și în cazul stabilirii oricărei norme de prietenie, perechea implicată în relație trebuie să decidă când este potrivit să fie independentă și când este potrivit să fie dependentă. Poate că trebuie să vorbiți prin mesaj text de 20 de ori pe zi (destul de dependent) sau să vorbiți la telefon o dată pe an; în ambele cazuri, prieteniile sunt diferite și sunt în permanentă negociere. De asemenea, este important să rețineți că o prietenie care a fost odată foarte dependentă poate deveni extrem de independentă și invers.

Într-un sondaj din 2018, s-au explorat calitățile bunelor prietenii, iar rezultatele au fost: „(38%) a fost tendința de înțelegere a unui prieten, 29% pentru încredere, urmat de 13% pentru compasiune. Alte 15% din voturi au fost împărțite între pozitivitate, generozitate, simțul umorului și împărtășirea unor interese și pasiuni similare. În cele din urmă, 5% dintre respondenți au menționat alte calități, cum ar fi conștiința de sine și onestitatea.”

Prietenia pe parcursul etapelor de vârstă

De-a lungul vieții, prieteniile și finalizarea lor iau înțelesuri diferite la fiecare etapă de vârstă. Pe măsură ce ne dezvoltăm din punct de vedere psiho-emoțional și înaintăm în vârstă, motivele pentru care ne alegem prietenii se schimbă. Sunt oameni care au aceiași prieteni de-a lungul vieții, în timp ce alții au prieteni diferiți în fiecare etapă a vieții. Chiar dacă toate etapele vieții sunt asociate cu sensuri diferite pentru prietenii, cercetările arată că cu cât doi oameni sunt mai apropiați într-o prietenie, cu atât mai intensă este plăcerea pozitivă pe care o experimentează (Cheng, Strough și Swenson, 2001). 

De la școală și până la azilul de bătrâni, prietenia continuă să confere beneficii pentru sănătate, atât mentală, cât și fizică. Dar pe măsură ce viața se accelerează, prioritățile și responsabilitățile oamenilor se schimbă, iar prieteniile sunt afectate, cel mai adesea, din păcate, în sens negativ.

• Copiii își descriu prietenii ca fiind alți oameni cu care își împart jucăriile sau cu care au interese comune. La această etapă de vârstă, sistemul de așteptări în raport cu cei din jur nu este încă definit și tocmai de aceea nivelul relației este unul superficial.


• Adolescenţii îşi pot descrie prietenii ca fiind alți oameni cu care au aceleași interese, au personalități asemănătoare și hobby-uri comune. La această etapă de vârstă este foarte pregnantă nevoia de a face parte dintr-un grup, de a fi acceptat din punct de vedere scoial și de aceea adolescenții leagă prietenii doar cu cei cu care se simt confortabil și în care își pun toată încrederea. În această etapă de vârstă, percepția dezamăgirii de către prieteni poate fi extrem de dureroasă și în majoritatea cazurilor, este resimțită la un nivel profund de către cei care o experimentează.


• Adulții definesc prieteniile în funcție de intimitatea emoțională, de încrederea, de susținerea pe care le resimt. Acestea sunt relaţii satisfăcătoare din punct de vedere emoţional doar dacă sunt îndeplinite aceste condiții. Potrivit Encyclopedia of Human Relationships, mulți adulți tineri petrec între 10 și 25 de ore pe săptămână cu prietenii, iar sondajul american privind utilizarea timpului din 2014 a constatat că persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani petrec cel mai mult timp pe zi socializând, în medie, indiferent de grupa de vârstă.

Vârstnicii: Cercetările au arătat că cercul de prieteni al persoanelor în vârstă se restrânge sau se lărgește în funcție de caracteristicile de personalitate ale vârstnicilor și de contextul social în care își duc viața. Cu toate acestea, la cei de vârsta a treia selecția prietenilor este una exigentă tocmai pentru că experiența de viață îi ghidează în acest sens. Prin prisma experiențelor trăite sau a dezamăgirilor suferite, vârstnicii vor ști mai bine când și de cine să se apropie din punct de vedere emoțional.

Cum ne putem întreține prieteniile?

Dezvoltarea și menținerea unor prietenii sănătoase implică a da și a primi. Uneori, noi suntem cei care care dăm sprijin, iar alteori suntem cei care primesc. Lăsându-le prietenilor să știe că ne pasă de ei și că îi apreciem poate ajuta la întărirea legăturii noastre. 

• Fiți buni. Acest comportament de bază rămâne nucleul relațiilor de succes. Gândiți-vă la prietenie ca la un cont bancar emoțional. Fiecare act de bunătate și fiecare expresie de recunoștință sunt depozite în acest cont, în timp ce criticile și negativitatea ”golesc” contul.


• Fiți buni ascultători. Întrebați ce se întâmplă în viața prietenilor voștri. Când prietenii împărtășesc detalii despre momente grele sau experiențe dificile, fiți empatici, dar nu dați sfaturi decât dacă prietenii vi le cer.


• Fiți deschiși din punct de vedere emoțional. A fi dispuși să dezvăluiți experiențele și preocupările personale arată că prietenii voștri dețin un loc special în viața voastră.


• Arătați că pot avea încredere în voi. Respectați angajamentele pe care le-ați luat față de prietenii voștri. Când prietenii vă împărtășesc informații confidențiale, păstrați-le confidențiale.


• Fiți disponibili. Construirea unei prietenii apropiate necesită timp – împreună. Faceți eforturi pentru a vedea prietenii în mod regulat.


• Ședințele de psihoterapie ne pot ajuta să ne definim și înțelegem patternul comportamental în cadrul relațiilor de prietenie și care sunt acele aspecte ale personalității pe care trebuie să le punem în lumină pentru a crea relații armonioase și benefice de ambele părți.

Toate prieteniile sunt o explorare a ceea ce poate fi exprimat și a ceea ce trebuie protejat. Cu toții avem câțiva prieteni pe care îi ținem la distanță pentru că știm că trebuie să ne protejăm. În același timp, avem și alți prieteni care ajung să ne vadă cu adevărat, pe măsură ce ne dăm voie să fim noi înșine. Vulnerabilitatea de ambele părți este esențială.

William K. Rawlins, profesor de comunicare interpersonală la Universitatea Ohio ne spune așa: „Am ascultat pe cineva de până la 14 ani și pe cineva de până la 100 de ani vorbind despre prietenii lor apropiați și [există] trei așteptări de la un prieten apropiat pe care îi aud pe oameni descriind și prețuind de-a lungul întregului curs de viață: cineva cu care să vorbești, cineva de care să depinzi și cineva de care să te bucuri. Pe întreg parcursul vieții, aceste așteptări rămân aceleași, dar circumstanțele în care sunt îndeplinite se schimbă.