Dr. Butila Liana Maria
Medic Rezident Pediatrie
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures
Scleroza multipla este o afectiune autoimuna care afecteaza creierul si maduva spinrii (sistemul nervos central). In cazul acesteia, sistemul imunitar ataca in mod eronat celulele mielinice. Acestea sunt invelisurile protectoare (teci) care inconjoara nervii creierului si ai maduvei spinarii.
Deteriorarea tecii de mielina intrerupe mesajele (semnalele) pe care nervii le trimit in tot corpul pentru a indeplini functii precum vederea, senzatia si miscarea.
In cazul persoanelor cu scleroza multipla, exista diferite obstacole de transmisie, astfel incat mesajele nu ajung la creier exact cum ar trebui.
Semnele si simptomele precoce ale sclerozei multiple includ:
•Modificri ale vederii (neurit optic, vedere dubla, pierderea vederii)
•Slabiciune musculara (care afecteaza de obicei o parte a fetei sau a corpului sau sub talie)
•Amoreala sau senzatii anormale (care afecteaza de obicei o parte a fetei sau a corpului sau sub talie)
Simptomele frecvente ale sclerozei multiple includ:
•Oboseala
•Stangacie
•Ameteli
•Dificultati de reglare a vezicii urinare
•Pierderea echilibrului si a coordonarii
•Dificultati de functie cognitiva (gandire, memorie, concentrare, invatare si judecata)
•Modificari de dispozitie
•Rigiditate musculara si spasme musculare (tremuraturi)
Sarcina sistemului imunitar este de a proteja corpul de factorii care il pot dauna, cum ar fi bacteriile sau virusurile. In cazul sclerozei multiple, sistemul imunitar devine hiperactiv si confunda mielina sanatoasa (si uneori, celulele nervoase de sub mielina) cu o ameninare la adresa corpului.
Atacul sistemului imunitar asupra mielinei sanatoase o deterioreaza. Aceasta se numeste demielinizare.
Posibilele cauze care pot duce la dezvoltarea sclerozei multiple sunt:
1.Fumatul
2.Expunerea la toxine, cum ar fi fumatul pasiv si pesticidele
3.Niveluri scazute de vitamina D
4.Expunerea la un virus (virusul Epstein-Barr sau mononucleoza)
5.Obezitatea in copilarie
6.Predispozitia genetica (cineva din familia biologic are afectiunea sau este purtator de gene, ceea ce poate duce la o susceptibilitate mai mare la dezvoltarea bolii)
a. Sindromul clinic izolat – acesta este primul atac, insa persoana ce sufera de aceasta afectiune nu este inca diagnosticata cu scleroza. Probleme sunt in nervul ochiului (nevrita optica), in trunchiul cerebral sau in maduva spinarii (mielita transversala).
b. Recurent-remisiva – aceasta este cea mai comuna forma de scleroza multipla. In acest tip, simptomele vin si pleaca. Persoanele cu scleroza multipla recurent-remisiva au recidive ale simptomelor.
c. Primar-progresiva – oamenii cu acest tip de scleroza au simptome constante, care tind sa se inrautateasca in timp.
d. Secundar-progresiva – persoanele cu acest tip de scleroza multipla incep cu o perioada de simptome ale sclerozei recurent-remisive inainte ca simptomele sa se inrautateasca. Fara tratament, cei mai multi oameni din categoria recurent-remisiva vor dezvolta aceasta forma de scleroza multipla in termen de zece ani.
Scleroza multipla este adesea dificil de diagnosticat. In cele mai multe cazuri, exista un istoric al simptomelor neurologice care apar si trec peste cativa ani. Examinarea neurologica poate arata modificari ce sugereaza probleme cu maduva spinarii sau cu creierul. RMN-ul poate arata zonele de anomalie care sugereaza scleroza, dar acest
RMN nu prezinta diagnosticul in sine.
Testarea lichidului cefalorahidian poate arata ca sistemul imunitar este activ in jurul creierului si a maduvei spinarii. Chiar si atunci cand toate testele sunt efectuate, unii pacienti nu pot fi diagnosticati timp de ani de zile de la debutul simptomelor.
In ceea ce priveste grupa de varsta cu privire la copii, diagnosticul este chiar mai complex decat la un adult. Acest lucru se datoreaza faptului ca exista un numar mare de tulburari care apar in copilarie, care pot imita scleroza multipla. De exemplu, encefalomielita diseminata acuta este foarte frecventa in copilarie si poate fi confundata cu scleroza.
Tratamentul pentru aceasta boala este diferit de cel al sclerozei. Exista o varietate de boli rare, unele genetice, unele infectioase, unele din cauza altor boli, care trebuie distinse intre ele.
Evaluarea istoricului familial, lichidului cefalorahidian si a altor teste de diagnosticare este esentiala pentru discriminarea acestor boli de scleroza multipla.
Pentru scleroza multipla recurent-remisiva, pacientii au perioade de desfasurare cu simptome, care se pot recupera sau nu, dar intre crize nu exista agravari ale starilor. Pentru scleroza multipla progresiva primara, convulsiile incep treptat, insa nu apar crize.
Factorii ce par a determina un al doilea factor al sclerozei multiple la copii includ nevrita optica, varsta mai mare de zece ani sau un RMN sugestiv de scleroza multipla cu leziuni periventriculare multiple bine definite si leziuni subcorticale.
Dupa un istoric amanuntit si o evaluare fizica completa, membrii unei echipe alcatuiesc un plan de ingrijire individualizat pentru a satisface nevoile specifice ale pacientului. In plus, fata de elementele recomandate de fiecare membru al echipei, un plan de ingrijire poate include componente specifice solicitate de pacient, de membri ai familiei sau de un medic de familie.
Pacientii cu o astfel de afectiune ar trebui sa faca vizite programate la unul dintre specialistii unei clinici sau la asistenti, care le vor evalua starea medicala curenta si vor discuta despre planurile de tratament si optiunile ce sunt disponibile. Alte vizite suplimentare se pot realiza la un fizioterapeut sau la locul de munca, un psiholog, un asistent social, daca este neaparat necesar.
Membrii echipei se reunesc periodic pentru a discuta progesul si pentru a ajusta planurile de ingrijire ale pacientului, dupa cum este necesar. Diversele reuniuni ale echipei sunt un mijloc de monitorizare a remisiunilor care sunt caracteristice sclerozei multiple. Membrii echipei ajuta pacientii si familiile acestora sa se pregatesca pentru anumite schimbari ce survin in viata lor dupa instalarea bolii.
Copiii cu scleroza multipla nu indeplinesc criteriile stabilite in cazul adultilor cu aceeasi boala care efectueaza RMN. Niciun control clinic efectuat in cazul copiilor nu a fost aprobat pentru adultii ce sufera de scleroza multipla, datorita numarului limitat de pacienti cu varsta sub 18 ani, comparativ cu numarul de adulti. Ca urmare, copiii primesc de cele mai multe ori tratamente care sunt recomandate pentru adulti. Datele disponibile privind tolerabilitatea de medicamente aprobate pentru adulti sunt revizuite la o perioada standard de timp.
Agravarea sau progresia simptomelor sclerozei multiple pot duce la complicaii precum:
•Dificulti de mers fara asistenta
•Pierderea controlului asupra intestinului sau vezicii urinare
•Pierderea memoriei
•Disfunctie sexuala
•Depresie si anxietate
In ultimii 50 de ani nu s-au facut cercetari ample privind aceasta boala. In timp ce nu se cunoaste cauza sigura a sclerozei multiple, se stie totusi ca este o tulburare inflamatorie a sistemului nervos central, care apare la persoanele cu o predispozitie in a avea astfel de probleme.
Femeile au tendinta de a avea scleroza multipla de pana la trei ori mai mult decat barbatii, o rata care este similara cu alte boli imune.
La copii, acest raport nu este chiar asa de mare fata de pacientii adulti de sex feminin. Fetele cu scleroza multipla sunt mai susceptibile de a avea simptome senzoriale initiale (senzatii de amorteala si furnicaturi) decat baietii. Insa fetele au tendinta de a se recupera mult mai repede decat baietii de la un simptom initial.
Scleroza multipla este mai frecventa la caucazieni, dar poate aparea si la alte populatii. Nu este o boala contagioasa si nici infectioasa. S-ar putea sa existe o legatura cu nivelurile reduse de vitamina D, si, probabil, cu scaderea expunerii la soare.