Parintii fata in fata cu scolarul mic

Conditia indispensabila a implinirii copilului este sentimentul de a fi in securitate si iubit. El trebuie sa simta ca i se ofera tandrete consecventa, ca se accepta rezultatele de la scoala (chiar daca nu sunt intotdeauna stralucite) si caracterul sau (oricat de dificil ar fi).

Daca parintii scolarului mic dau dovada de intelegere, il incurajeaza cu afectiune (niciodata nu va fi mustrat cu manie!) si ii atribuie progresiv independenta, vor constata ca el va accepta cv usurinta normele de disciplina ale procesului de invatamant.

La scolarul mic este inca foarte pronuntata dorinta de a fi pe placul celor mari (parinti si dascali). Ambitiile parintilor pentru copilul lor trebuie sa fie in limite rezonabile, pentru a nu-i cere mai mult decat ii permit capacitatile lui intelectuale. Solicitarile la care el nu face fata ii dau un sentiment de insecuritate.

Criticile aspre, pisalogeala, batjocura, comparatiile defavorabile nu-l stimuleaza pe copil in a invata. Pe de alta parte se vor evita laudele excesive care pot duce la teama de esec.

Trebuie sa se cultive la scolar bucuria de a invata, de a descoperi, de a crea. Aceasta trasatura exista in el; a exersat-o in primii 6 ani ai copilariei sub forma jocului.

Copilul trebuie "invatat sa invete". Dincolo de a deprinde sa citeasca si sa socoteasca, a invata inseamna sa aiba o activitate dirijata, sa amane satisfactia propriilor dorinte si sa lucreze pentru scopuri mai indepartate.

Copilul trebuie sa invete sa fie perseverent, sa capete gustul lucrului bine facut. Va fi incurajat sa incerce mereu si sa repete, ajutat de parinti in mod discret, pentru a evita insuccesul.

Pe masura ce se desavarseste saturatia, scolarul va dobandi gandirea logica, va invata sa aprofundeze un subiect, sa stabileasca analogii, diferente, cauze si efecte, sa caute explicatii,  deveni capabil sa gandeasca critic despre ceea ce  sau vede injur, despre ceea ce spun si fac parintii.

In aceasta perioada parintii se vor abtine de a-l trata prea autoritar, de a-l culpabiliza pentru orice gest. In raporturile dintre parinti si copii este bine si fie un "dialog" permanent, adesea de la egal la egal.

Asemenea relatii se rasfrang favorabil asupra atmosferei din familie cat si asupra randamentului scolar.

Copiii din familii cu nivel intelectual ridicat invata mai bine decat colegii cu aceeasi dotare intelectuala dar care provin din familii "cu probleme".

Dintre factorii care influenteaza randamentul scolar amintim:
a) armonia dintre membrii familiei;
b) familia sa impartaseasca si sa traiasca atat "necazurile" cat si satisfactiile copilului;
c) interesul familiei pentru instructia scolara;
d) sa fie accesibil, direct si natural in discutiile cu copilul;
e) in orice discutie cu scolarul, respectiv adolescentul, sa accepte "dialogul" si sa aiba curajul sa recunoasca eventualele greseli;
f) prin fapte sa constituie un exemplu pentru scolar si/sau adolescent;
g) sa se evite contradictiile dintre parinti in problemele copiilor.

Este important ca parintii sa tina legatura cu scoala pentru a fi la curent cum se desfasoara copilul la scoala si pentru a evita absenteismul. Absenteismul "nemedical" creste cu varsta. De cele mai multe ori se datoreaza neglijentei familiei.