Tratamentul icterului

Momentul cand trebuie tratat un copil de icter variaza in functie de cat este el de mare, de starea generala si de rata de crestere a bilirubinei.

In plus, exista diferite puncte de vedere asupra momentului in care trebuie inceput tratamentul icterului: unii medici sunt adeptii dictonului: "mai bine in siguranta decat sa-ti para rau", in timp ce altii adopta o atitudine de tipul: "asteapta si vezi ce se intampla".

Dar, in general, acestea sunt interpretarile care se dau numarului de bilirubina:
- intre 72 si 96 de ore de la nastere, mai putin de 12 mg de bilirubina se considera neriscant;
- in functie de marimea copilului,intre 12 si 18 mg pot cere fie o supraveghere atenta a copilului,fie tratamentul imediat;
- peste 20 mg aproape intotdeauna indica nevoia unui tratament,chiar si pentru copiii cu greutate normala si nascuti la termen.

Cel mai obisnuit tratament al icterului este fototerapia, procedeu in care lumina artificiala este folosita pentru a ajuta la distrugerea si descompunerea bilirubinei (care este fotosensibila).

Copilul, care de obicei este gol cu exceptia unui scutec, si are ochii bine protejati, este pus intr-un incubator puternic iluminat cu lumina fluorescenta.

Cu exceptia meselor, copilul sta sub aceste lumini tot timpul, pana scade nivelul de bilirubina.

Numai cazurile grave de icter patologic se trateaza prin transfuzii de sange (procedeu prin care se inlocuieste sangele incarcat cu bilirubina al copilului cu sangele donatorului).

Fototerapia este simpla si eficienta, dar poate avea efecte secundare: stand sub lumina mai multe zile, copiii tind sa devina letargici, mananca putin si fac diaree, li se inroseste pielea si pot manifesta o insuficienta a vitaminei B2.

Exista "un efect secundar" si pentru parinti, deoarece fototerapia creeaza o situatie foarte stresanta.

Totusi, daca fototerapia este indicata in mod indubitabil, riscul de a permite cresterea necontrolata a nivelului de bilirubina este mai mare decat celelalte riscuri si dezavantaje.