Simptomele leziunilor cerebrale

Generalitati


- Creierul este cel mai important organ din intreg organismul, responsabil pentru reglarea activitatilor autonome cum ar fi tensiunea arteriala, temperatura corpului, respiratia, senzatiile, miscarea si procesul gandirii;
- Creierul este alcatuit din doua tipuri de celule: neuroni si celule de sustinere (glia);
- Fiecare zona a creierului este responsabila de functionarea normala a organismului;
- O leziune a creierului se refera la o zona vatamata a acestuia, care poate fi izolata sau pe arii mai extinse;
- Simptomele unei leziuni cerebrale depind de partea afectata a creierului si pot fi minore sau chiar amenintatoare de viata;
- Pentru a stabili diagnosticul unei leziuni cerebrale medicul va cere pacientului detalii legate de istoricul medical al pacientului, va face o examinare fizica si va solicita realizarea a mai multor investigatii (dupa caz): CT, RMN si angiografie;
- Tratamentul si prognosticul leziunilor cerebrale depind de boala sau prejudiciul care sta la baza acestora, precum si de gradul de afectare al creierului.

Anatomia creierului

Creierul este responsabil pentru reglarea functiilor organismului de la cele involuntare (controlul tensiunii arteriala, ritmul cardiac, respirator, etc.) la cele voluntare ca mersul pe jos sau vorbitul, iar importanta creierului creste cu cat la acestea se adauga procesele intelectuale si gandirea.

Creierul are mai multe parti.
- Creierul mare este format din doua emisfere care sunt raspunzatoare de comenzile motorii voluntare, senzatii, procesul gandirii, reflexele conditionate, rezolvarea problemelor si emotii;
- Trunchiul cerebral se afla situat sub cerebel si este conectat la maduva spinarii. Acesta este format din doua structuri care controleaza o parte din procesele involuntare ale corpului cum ar fi: reglarea ciclului somn-veghe, functia cardiaca, respiratorie, senzatia de foame, temperatura organismului, procesul inghitirii, etc.
- Cerebelul este situat in partea din spate a creierului mare si este responsabil de buna functionare a activitatilor de coordonare, echilibru si postura unei persoane. In timp ce trunchiul cerebral este important pentru mentinerea functiilor organismului, cerebelul permite realizarea functiilor motrice a acestuia si are un rol important in procesul gandirii si al emotiilor.

Exista patru lobi in fiecare emisfera: parietala, frontala, temporala si occipitala.
1. Lobul frontal este zona responsabila de personalitatea unui individ si de functiile motorii ale acesteia. Partea pre-frontala este, probabil, cea mai evoluata a creierului. Cu ajutorul acesteia este posibila gandirea abstracta, concentrarea, planificarea, organizarea, rezolvarea problemelor si gandirea critica. Aceasta este zona care actioneaza capacitatea unei persoane de a simti emotiile si de a fi empatic. Nu in ultimul rand, aceasta este resedinta in care sunt controlate implsurile;

2. Lobul parietal este partea creierului in care senzatiile sunt procesate si interpretate. Exceptand atingerea, presiunea si durerea, aceasta implica si conceptul de cognitie spatiala care se refera la situatia in care creierul recunoaste atunci cand organismul este in relatie cu spatiul din jurul sau;

3. Lobul temporal este sediul functiilor memoriei, vorbirii si auzului;

4. Lobul occipital este zona corespunzatoare functiilor vizuale;
Celulele creierului utilizeaza glucoza aproape exclusiv pentru nevoile lor energetice si, spre deosebire de alte organe din corp, creierul nu poate stoca glucoza pentru a o utiliza in viitorul apropiat. Daca nivelul de zahar din sange scade, functia creierului poate fi compromisa. Creierul este aprovizionat cu sange prin intermediul arterelor importante: carotide si cele vertebrale. Acestea se unesc la baza creierului, formand cercul lui Willis. Vasele mici de sange se ramifica apoi, pentru a furniza sangelui din toate regiunile creierului, oxigen si glucoza.

Anatomia celulelor creierului

Creierul este compus din miliarde de celule care utilizeaza substante chimice si energie electrica pentru a comunica intre ele dar si cu restul organismului. Exista doua tipuri majore de celule: neuronii si celulele de sustinere (gliale). De asemenea, exista mai multe subtipuri ale acestor celule.

Neuronii
- sunt celule care proceseaza si transmit informatia la creier. Fiecare celula are doi conectori: axonii si dentritele. Axonul unui neuron se conecteaza cu dentrita altuia intr-un punct de jonctiune sau sinapsa. Substantele chimice speciale numite neurotransmitatori ajuta la transferul impulsului electric catre sinapse astfel incat un neuron poate provoca actiunea altui neuron.

Celulele gliale
- sunt localizate intre neuroni si ii sustin pe acestia in activitatea lor;
- celulele microgliale sunt parte a sistemului imunitar localizate in interiorul tesutului cerebral si inglobeaza celulele moarte si alte resturi;
- astrocitele ajuta la curatarea de substante chimice a neurotransmitatorilor, astfel incat sinapsele sa poata avea loc (sa reactioneze) la urmatorul semnal care ar putea ajunge;
- oligodendrocitele produc si intretin tecii de mielina care imbraca si izoleaza axonul care conduce curentul electric, marind eficienta acestuia;
- celulele ependimale produc LCR (lichidul cefalorahidian), care se afla localizat in ventriculele creierului si in spatiul subarahnoidian care inconjoara creierul si maduva spinarii. In afara de creier, in craniu exista si lichidul cefalorahidian care actioneaza ca un tampon in caz de traumatisme si ajuta la eliminarea deseurilor rezultate in urma procesului metabolic care sunt produse in urma functionarii normale a creierului.

Leziunile cerebrale

O leziune cerebrala descrie deteriorarea unei parti a creierului. Aceasta poate fi cauzata de un traumatism sau de o afectiune care poate provoca inflamatia, disfunctia sau distrugerea unor celule ale creierului sau tesutului cerebral. O leziune poate fi localizata intr-o singura parte a creierului sau poate fi larg raspandita. Vatamarea initiala poate fi atat de mica incat sa nu produca nici un simptom initial, dar poate sa progreseze in timp si sa provoace modficari fizice si psihice evidente. O leziune a creierului ar putea afecta in mod direct neuronul sau una dintre celulele gliale, fiind afectata astfel, in mod indirect functiile neuronului.

Care sunt cauzele leziunilor cerebrale?
- Trauma este cea mai cunoscuta cauza pe scara larga a unei leziuni cerebrale acute. Sangerarea si inflamarea craniului poate deteriora in mod direct celulele creierului, iar presiunea care se poate crea ar putea comprima creierul si compromite capacitatea sa de a functiona. Trauma poate deteriora creierul la un nivel microscopic. Leziunile rezultate prin forfecare se refera la deteriorarea sinapselor conexiunilor dintre celulele creierului ce ar putea diminua capacitatea acestora de a comunica una cu alta.

- Inflamarea tesutului cerebral poate afecta functionarea creierului. Aceasta inflamatie poate fi declansata de infectii care cauzeaza meningita si encefalita. Alte tipuri de infectii pot provoca modificari discrete in tesutul cerebral. Neurocisticercoza, de exemplu, este cea mai frecventa cauza de epilepsie: parazitul da nastere la mici calcificatii care sunt imprastiate prin creier. Infectiile pot forma abcese ale creierului care pot declansa diverse manifestari.

- Bolile inflamatorii si autoimune care pot afecta functionarea creierului includ sarcoidoza, amiloidoza, bolile inflamatorii intestinale si artrita reumatoida. Unele dintre leziunile creierului pot fi cauzate de inflamatia vaselor de sange din creier care provoaca accidente vasculare cerebrale.

- Exista anumite boli care afecteaza doar unele tipuri de celule din creier. De exemplu, simptomele screlozei multiple sunt cauzate de deteriorarea celulelor gliale care produc si pastreaza teaca de mielina ce izoleaza axonii. Fara aceasta protectie normala a nervilor, transmisia electrica este compromisa si pot sa apara manifestarile. Boala Alzheimer si alte demente apar atunci cand neuronii celulelor sunt afectate si mor prematur.

- Accidentul vascular cerebral apare atunci cand creierul nu este suficient irigat cu sange iar functia sa este compromisa. Exista numeroase motive care pot duce la aceasta situatie. Una dintre cauze ar putea fi ingustarea treptata e unei artere dintr-o zona a creierului. Blocajul ar putea fi consecinta unor afectiuni a arterei carotide sau a unui cheag de sange care se poate deplasa sau emboliza de la inima.

- Sangerarile pot sa apara ca urmare a unui anevrism cerebral, a unor malformatii arterio-venoase sau din cauza hipertensiunii arteriale necontrolata (tensiunea arteriala ridicata).

- Tumori care provin de la celulele creierului sau cele care s-au dezvoltat la alte organe pot afecta functionarea creierului in doua moduri. Tumoarea poate distruge celulele creierului, astfel incat acesta isi va pierde functiile sau s-ar putea extinde si ar putea cauza presiune si inflamatie care sa afecteze functia normala a celulelor creierului. Acest lucru se poate intampla atat in cazul tumorilor benigne cat si a celor canceroase. Tumorile cel mai frecvent intalnite, care se pot dezvolta sunt meningioamele, adenoamele si gliomul.

- Adenoamele hipofizare sunt tumori benigne comune care se dezvolta in saua turceasca - locul in care glanda pituitara este pozitionata si langa locul in care nervii optici pornesc de la ochi catre occiput, in spatele creierului. Pe masura ce tumora creste in dimensiuni poate impinge nervul optic si va provoca tulburari de vedere si chiar orbire.

- Glioblastomul multiform este o tumora maligna, un gliom. Cel mai frecvent tip de astrocitom care provine din astrocite.

- Paralizia cerebrala descrie situatia in care creierul in curs de dezvoltare al unui copil este lipsit de oxigen si nu reuseste sa se dezvolte normal. Aceasta situatie se poate intampla in uter, inainte de nastere sau poate fi cauza unei accidentari sau boala ce pot avea loc in primii doi ani de viata. Adesea, aceasta este cauza unei infectii sau sangerari, desi de multe ori motivul unei paralizii cerebrale nu este depistat.

- Exista mai multe tipuri de leziuni cerebrale. Creieru poate fi afectat de o serie de leziuni care ii pot diminua functia. Tipul de leziune depinde de modul in care creierul este traumatizat.

- Unele tipuri de leziuni cerebrale apar ca urmare a inaintarii in varsta si a distrugerii celulelor creierului, deoarece acestea mor in mod natural pe masura ce o persoana imbatraneste. Daca mor suficiente celule, poate sa apara atrofia creierului, iar functia sa va fi diminuata. Acest lucru se va solda cu simptome ce includ pierderile de memorie, afectarea judecatii, reducerea capacitatii de intelegere si scaderea agilitatii mentale.

- Cauzele genetice includ afectiunile neurocerebrale mostenite sau innascute ale unei persoane, cum ar fi, fibromatoza.

- Diminuarea numarului de celule ale creierului poate sa apara si ca urmare a accidentelor vasculare cerebrale ischemice. Daca intr-o zona a creierului alimentarea cu sange nu se face in mod corespunzator, celulele creierului mor si partea corpului pe care aceasta o controleaza isi pierde functia.

- Hemoragiile au drept consecinta deteriorarea celulelor creierului si diminuarea functiei acestuia. Hipertensiunea arteriala, anevrismele cerebrale sunt doar cateva dintre cauzele sangerarilor la nivelul creierului.

- Hemoragiile craniene pot fi cauzate de traume si lovituri la cap. Pot sa apara in tesutul cerebral sau in spatiile din jurul creierului. Hematoamele epidurale si subdurale pot duce la formarea de cheaguri de sange in spatiile dintre meninge si tesuturi care delimiteaza creierul si maduva spinarii. Pe masura ce cheagurile se extind, creste presiunea din interiorul craniului si compresia asupra creierului.

- Prejudiciile care presupun mecanismul de accelerare-decelerare pot afecta creierul fara sa se depisteze vreo sangerare in urma scanarii CT. Leziunile de acelerare-decelerare pot provoca leziuni semnificative ale tesutului cerebral soldate cu inflamatii microsopice. Sindromul copilului scuturat este un bun exemplu de prejudiciu bazat pe mecanismul de accelerare-decelerare, in cazul in care creierul se loveste de partea interioara a craniului.

- Infectia si inflamatia ca urmare a unor agenti infectiosi pot declansa boli cum ar fi meningita, abcesele cerebrale sau encefalita.

- Tumorile sunt tipuri de leziuni cerebrale si ar putea fi inclusiv benigne (meningioamele sunt cele mai comune) sau maligne (cum ar fi glioblastomul multiform). Tumorile de la nivelul creierului se pot raspandi si la alte organe. Simptomele apar in functie de localizarea si marimea tumorii.

- Creierul poate fi afectat si de diverse boli imunologice (cum ar fi screloza multipla).

- Unii cercetatori considera ca leziunile cerebrale pot fi chiar si cauza depunerilor anormale de materiale sub forma unor placi care duc la moartea celulelor (de exemplu, boala Alzheimer).

- Toxinele pot afecta functia creierului, indiferent ca sunt produse de organism sau ca sunt ingerate. Cea mai frecventa otrava de acest gen este alcoolul, chiar daca si alte substante pot afecta creierul in mod negativ. Oamenii pot dezvolta encefalopatie din cauza a diverse produse chimice si substante care se acumuleaza in sange. Nivelurile de amoniac, cresc la pacientii cu insuficienta hepatica, iar la cei cu insuficienta renala poate sa apara sindromul hemolitic si uremic.

- Alte cauze ale leziunilor cerebrale si simptomele acestora depind de localizarea acestora, de gradul de iritare a leziunilor cerebrale si de gravitatea lor. Cercetarile in aceasta directie sunt in curs de desfasurare si scopul acestora este sa ofere perspective optimiste privind diagnosticul si tratamentul leziunilor cerebrale.

Semnele si simptomele leziunilor cerebrale

Simptomele leziunilor cerebrale se manifesta in functie de partea creierului care este afectata. In cazul unor boli, este lezata o portiune destul de mare de creier, iar semnele si simptomele sunt multiple.
Uneori, desi este vatamata o portiune cerebrala foarte mica, consecintele pot fi catastrofale daca este implicata o parte importanta din creier. De exemplu, sistemul reticular de activare este controlat si ii corespunde o zona mica situata la nivelul trunchiului cerebral, iar disfunctia acestuia duce la instalarea comeei.

Semnele si simptomele initiale ale leziunii creierului de cele mai multe ori nu sunt specifice si pot include:
- dureri de cap;
- greata;
- febra (in cazul in care este prezenta o infectie);
- dureri de gat si rigiditate a acestuia (daca meningele sunt inflamate);
- tulburari de vedere (daca exista leziuni de la nervul optic la occiput);
- tulburari de vorbire (daca este afectata zona lui Broca) includ atat transmiterea cuvintelor cat si intelegerea acestora;
- slabiciune sau paralizia unei parti a corpului;
- convulsii;
- pierderi de memorie si confuzie;
- modificari de personalitate, pierderea concentrarii, agresivitate si pierderea controlului personal;
- dureri accentuate de cap.

Daca unele din aceste simptome apar brusc, bolnavul trebuie evaluat imediat, de obicei, la camera de urgenta (poate fi necesara realizarea unui CT sau RMN, acces facil la medici neurochirurgi si neurologi).

Cum pot fi diagnosticate leziunile cerebrale?

Pentru a putea pune diagnosticul de leziune cerebrala medicul va dori sa stie istoricul medical al pacientului si ii va adresa intrebari legate de simptomele sale, cum ar fi:
- cand au debutat simptomele?
- simptomele apar si reapar sau sunt constante?
- simptomele s-au agravat sau au progresat de-a lungul timpului?
- ce anume agraveaza sau diminueaza simptomele?
In functie de circumstante, posibil ca pacientul sa nu isi aduca aminte care sunt simptomele sale si poate fi necesar sa fie prezent un membru al familiei sau un prieten pentru a furniza informatiile corespunzatoare.

Istoricul medical si examenul fizic

Trecutul medical al pacientului, explorarea simptomelor asociate si alte observatii pot fi utile in stabilirea diagnosticului. Examenul fizic este esential in incercarea de a localiza o potentiala leziune craniana. Un examen neurologic atent poate fi necesar pentru depistarea starilor de slabiciune, modificare rapida a senzatiilor (inclusiv atingere usoara, durere, vibratii, etc.) si coordonare. Este evaluata starea mintala, agilitatea si gradul de functionare a diverse organe.

De exemplu, pacientii care au un ritm cardiac neregulat (fibrilatia atriala) sunt predispusi la accident vascular cerebral. Riscul de a dezvolta accident vascular cerebral poate fi crescut la pacientii cu stenoza carotidiana. De aceea, in cazul acestor pacienti, medicii vor incerca sa identifice un sunet anormal provocat de sangele care curge cu viteza marita prin artera carotida ingustata.

Investigatii imagistice si alte teste

In functie de situatia clinica, pot fi necesare teste imagistice pentru stabilirea diagnosticului de leziune cerebrala: CT, RMN si angiografia pentru a se vizualiza vasele de sange din creier.

Punctia lombara este una dintre investigatiile solicitate de medic pentru a se analiza daca lichidul cefalorahidian contine sange, proteine anormale sau vreo infectie. Testele de sange sunt, de obicei, realizate pentru a se exclude posibilitatea prezentei oricaror afectiuni cerebrale.

Leziunile cerebrale pot fi prevenite?

Multe leziuni cerebrale nu pot fi nici prevenite nu sunt nici previzibile. Cu toate acestea, recomandarile generale pentru intretinerea sanatatii ar putea fi de ajutor pentru preintampinarea leziunilor cerebrale.

Aceleasi recomandari ca si in cazul prevenirii bolilor cardiovasculare sunt valabile si pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale:
- Nu se va fuma;
- Se vor tine sub control tensiunea arteriala crescuta, colesterolul ridicat si diabetul zaharat;
- Se va purta casca atunci cand se va participa la activitati in care capul este expus la pericol (de exemplu, in timpul mersului pe bicicleta, motocicleta, ski, skateboarding si role);
- Se vor evita radiatiile si toxinele din mediu pentru a se reduce sansele de dezvoltare a cancerului cerebral;

Care este prognoza in cazul recuperarilor leziunilor de pe creier?

Prognosticul in cazul supravietuirii si recuperarii leziunilor craniene depinde de cauza. In general, cu cat sunt prezente mai multe leziuni cerebrale cu atat prognoza este mai defavorabila, intrucat deteriorarea si distrugerea tesutului cerebral sunt permanente (de cele mai multe ori). Cu toate acestea, unele persoane pot diminua simptomele cu ajutorul medicatiei si prin exercitii de reabilitare.

Cu cat leziunile cerebrale sunt mai reduse (si cu cat este implicata o cantitate mai mica de tesut cerebral, mai putin vital) cu atat posibilitatea recuperarii este mai mare iar interventiile timpurii vor avea succes. Din pacate, unele leziuni sunt permanente, progresive si in cele din urma au un prognostic nefavorabil (de exemplu, boala Alzheimer).

Share


Facilitati de tratament

Clinici si cabinete medicale

Centrul de Recuperare si Dezvoltare pentru Copii
Tel: 0722366268
Bucuresti, Strada Vespasian Nr. 34
Spital de Recuperare Polaris Medical
Tel: 0264933
Cluj-Napoca, Strada Principală, Suceagu 407062

Servicii si oferte medicale

Facebook WhatsApp Email
Clinici
recomandate
Servicii
specializate

Articole recomandate:

Sustinerea sistemului osteoarticular cu ajutorul glucozaminei vegetale

Deodorante 100% naturale Salt of the Earth

Te confrunti cu incontinenta urinara? Iata ce trebuie sa faci

Citeste si despre:

Leziunile traumatice craniocerebrale (Comotia cerebrala)

Tratamentul leziunilor cranio-cerebrale

Embolia cerebrala

Reabilitarea post accident vascular cerebral

Paralizia cerebrala

Accidentul vascular cerebral (AVC)

Care sunt semnele accidentului vascular cerebral si ce metode de preventie poti aplica

Accidentul vascular cerebral, dusmanul din umbra

Afectiuni renale fara simptome

OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

X

Cele mai importante informatii medicale, sfaturi de sezon si recomandari despre o viata sanatoasa

Aboneaza-te la newsletter si le vei primi direct in casuta de email, usor de citit de pe PC, telefon sau tableta

Completeaza adresa de email
Adresa de email invalida
Cod incorect
Nu ma abonez, multumesc