Letargie, nu ma mai bucur de nimic?

Postata de Daniela531 cu 5 ani in urma.

Buna ziua,
Am 51 de ani, un serviciu bun, o familie dar nu mai am eu pofta de nimic, nu ma mai bucura nimic. O vreme de 10 ani, la serviciu imi dadusera sa ma ocup de doua activitati concomitent. La inceput parca nu am simtit atata greutate dar pe masura ce au trecut anii am inceput sa ma stresez si sa simt ca nu le mai pot face pe amandoua. Am reusit sa scap de una dar tot nu mai pot muncii. Nu ma pot concentra, mai inversez cuvintele, uit, nu ma pot exprima, nu pot lega o fraza cum trebuie, ma simt obosita in permanenta, parca nici nu mai stiu ce trebuie sa lucrez. Capul imi sta inclinat spre dreapta, tremur in conditii normale dar in special cand am emotii sau ma enervez iar enervatul este tot mai des si mai agresiv, imi sare tandara din orice. Mai nou ma doare capul inspre ceafa in partea dreapta.
Acum 9 ani am fost diagnosticata cu neoplazie de col si am fost operata.
Locuiesc cu sotul in apartamentul mamei mele care o perioada a locuit la tara. Acum 4 ani mama a facut un AVC in urma caruia a ramas cu o semipareza pe partea stanga si de atunci locuieste cu mine. Ea are si un picior amputat asa ca nu se poate intretine singura. Eu o spal, merg cu ea la medic dar este rautacioasa. Cand vreau sa ies in oras trebuie sa am un motiv important sa ies, adica sa fac cumparaturi, sa achit ceva facturi, etc. altfel ma intreaba dupa ce ma duc. Daca ii atrag atentia cand rastoarna ceva sau daca barfeste vecinii de rau imi spune ca ea nu are dreptul la nimic, ca ma port urat cu ea, ca doreste sa moara, ca o intretin pentru ca nu am incotro iar eu ma enervez extraordinar de tare. Ma jicneste atat pe mine cat si pe sot. Apartamentul nu vrea sa-l treaca pe numele nostru pentru ca mai am o sora si care nu este de acord pana la decesul mamei sa fie apartamentul meu. In concediu nu am fost de 20 de ani, cat a stat la tara mergeam la ea sa muncim (reparat garduri, sapat pamant, cules porumb, etc) Simt ca nu mai fac fata nici la munca si nici acasa.
Tata a decedat acum 20 de ani, ajunsese alcoolic, s-a sinucis. Toata copilaria si adolescenta am trait intr-o cearta continua.
Credeti ca am o problema de comportament? As merge la un medic dar nu stiu la ce specialitate. Nu as vrea sa zica ca bat campii. Medicul de familie mi-a recomandat vitamine si calciu. Mi-e teama ca atata suparare sa nu fac cancer. Simt ca i-am distrus viata sotului prin faptul ca a stat langa mine, ma suporta atat pe mine cat si pe mama.
Inainte aveam grija de mine, ma fardam, ma imbracam elegant iar acum nu mai vreau decat blugi si bluza iar un ruj nu am mai pus pe buze de 10 ani. Cand trebuie sa mergem la un eveniment caut tot felul de scuze sa nu merg.