Planta din flora spontana, stevia este raspandita in Europa si America de Nord. In Romania creste in jurul stanelor, pe pasunile montane, la altitudini de 1200 de metri, dar poate fi intalnita si in zona de deal. stevia are in pamant un rizom gros, tarator, cu multe capete, terminat la varf cu o coroana de peri negriciosi.
Tulpina aeriana este inalta de 1-2 m, dreapta, prezentand dungi in lungime, ramificata in partea superioara. La baza tulpinii se afla frunze mari, in forma de inima, avand un petiol lung si caniculat. Inflorescenta este de culoare verde, are cate 10- 20 flori si se afla dispusa de la jumatatea plantei pana la varful tulpinii si infloreste in iulie- august.
Printre substantele chimice din compozitie se numara: tanin, crizofaneina, gluco-emodina, reocrizina si gluco-reina, agliconi: crizofanol, reumodina, reocrizidina, reina, glucogalina si tetrarina care prin hidroliza conduc la glucoza, acid galic, acid cinamic si reosmina, substante mucilaginoase, ulei gras, fitosteroli, amidon 15%, pectine, glucide, oxalat de calciu.
Principalele calitati sunt: purgativa (data de antracenozide) si astringenta- cicatrizanta (date de tanoglicozide), laxativa (in doza mai mare) si antidiareica (in doza mica), stimulent al musculaturii uterine, antiputrid, favorizeaza digestia, creste cantitatea de urina eliminata. In fitoterapie este folosit rizomul si radacinile, ce trebuiesc recoltate toamna.
Uz intern:
- atonie digestiva, constipatie,diaree,hepatita - sub forma de pulbere de rizom, decoct din pulbere de rizom.
Uz extern:
- rani, plagi cangrenate - sub forma de spalaturi sau comprese din decoct de pulbere de rizom.
Efecte adverse: