Afectiune caracterizata printr-un numar de plachete sangvine sub nivelul normal, care este cuprins intre 150000 si 450 000 pe milimetru cub.
Cauze - Cauzele trombopeniei pot fi grupate in 3 categorii.
- Tulburarile producerii de plachete pot fi consecutive unei anomalii congenitale (sindromul fanconi), unei carente in vitamina B12 sau in acid folic, unei aplazii (distrugere a maduvei osoase de catre radiatii, prin infectii ca tuberculoza sau hepatita virala sau prin absorbtia unor toxice variate, intre care alcoolul), unei infiltrari a maduvei osoase cu o leucemie sau un alt cancer, in sfarsit o mielofibroza (transformare fibroasa a maduvei).
- Distrugerea excesiva a plachetelor poate fi de origine neimuna, ca in coagularile intravasculare diseminate (formarea de microcheaguri constituite din fibrina si din plachete) si la purtatorii unei proteze cardiace care provoaca o agresiune mecanica asupra celulelor sangvine, fie de origine autoimuna: producerea de anticorpi antiplachetari in cursul unei purpure trombocitopenice idiopatice sau al unor sindroame limfoproliferative, si, de asemenea, la purtatorii de HIV (virusul SIDA), la ingestia anumitor medicamente.
- Tulburarile de distributie a plachetelor survin ca urmare a unei sechestrari a acestora in splina in cursul unui hipersplenism.
Simptome si tratament - In formele cele mai severe, se observa hemoragii ale pielii si ale mucoaselor traducandu-se prin pete rosii-violacee (petesii) sau echimoze, uneori prin sangerari ale nasului, mai rar prin sangerari digestive sau cerebrale. tratamentul trombopeniilor depinde de cauza lor.