Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila?

raspuns pt fata care zice ca a acumulat cupru la creier si nu il poate elimina iar medicamentele sunt scumpe-mergi la centrul CERAGEM din orasul tau (exista 44 de astfel de centre in tara)intrarea e gratuita deoarece e un centru de testare a acestui aparat .este important sa bei apa curata caci apa de la robinet contine si clor si calcar si metale precum plumb,cupru,aluminiu-acestea fiind factori responsabili de aparitia bolii ALZAYMER.....SI VEI VEDEA CA ELIMINI CUPRUL.nr tel:0756.522.996,daca ai nevoie de mai multe informatii.la centru au si un purificator de apa se numeste OHOO,IAR IN CENTRU POTI CONSUMA ACEASTA APA ORIGINALA,CURATA SI IMBOGATITA CU MINERALELE DE CARE ARE ORGANISMUL NEVOIE!Doamne Ajuta!!!

raspunsul anterior a fost pt Petro dar orice persoana fie ea bolnava sau sanatoasa va avea reale beneficii frecventand un centru CERAGEM (centrul orasului sau sau din imediata apropiere)deoarece si oamenii sanatosi pot merge pt ca e vb de preventie!!si chiar da rezultate extraordinare!dar nu pot convinge pe nici o persoana daca aceasta nu a intrat macar o data intr-un astfel de centru!chiar de as realiza eu apologia Ceragemului!Dar stiti cum e,principiul verificabilitatii,ai dreptul sa accepti sau sa refuzi un lucru doar daca-l cunosti(la fel si o informatie).Va doresc un real folos din acest mesaj si sincer ,vindecare totala caci este cu putinta .Trebuie doar sa crezi aceasta si probabil ca tine si de ce natura este propia ta credinta dar cu siguranta ca DUMNEZEU nu va dezamagi niciodata caci nu detine acest atribut!Pr.Arsenie PAPACIOC,de vrednica pomenire afirma urmatorul lucru:nimic nu este imposibil.In Ortodoxie totul este posibil!SUCCES!!!

Mare dreptate ai. Ai judecat bine. Stiu cat de bun si de nebun poate fii un asemenea om. Stiu. Prin ce ai trecut tu am trecut si eu. Sunt 2 sentimente. Unul, ca tu esti singura persoana din lume pe care se bazeaza si care.l poate ajuta. Si al doilea, ca nu e bine pt tine, nu e normal ce se intampla si sa.ti fie binele rasplatit cu rau, mereu...Fetelor, ganditi.va ca nu avem decat o singura viata...

sigur se vindeca dar nu definitiv, ea trebuie sa aiba grije de ea
mereu si sa ia medicamente mereu pina se duce definitiv boala
poti trai si cu asemenea boala f bine ,eu am sotul de la 20 ani are aceasta boala si a si baut si cu medicamente a cazut sa ridicat dar acuma au trecut 36 de ani de cind sufera de aceasta boala
sa aveti grije de ea ,suicidul este in capul lor ,dar ea este la inceput sar putea sa se vindece complet daca are o viata buna in familie
nu va speriati ,medicamentele sa le ia mereu cum zice medicul ei
eu sint fosta sotie a lui . am duso f greu ,este o boala f grea
dar ea daca nu consuma alcool se vindeca complet
sanatate multa si aveti grj de ea
camelia sint fosta sotie ---( fostul sot care avea aceiasi boala are virsta de 57 ani si de la virsta de 20 de ani a suferit de asa ceva )

Buna ziua,
Sotul meu este bipolar si se afla intr-o depresie de 9 luni in urma unui episod maniacal sever cu internare involuntara, al doilea de cand suntem impreuna. El se afla pe tratament acum pe care il monitorizeaza cu medicul psihiatru (DR Gherman - Obregia) si merge la psihoterapie (Dr Fide - Sanador). Avem 2 copii impreuna pe care ii cresc mai mult singura.
Am intrat pe acest forum in cautare de solutii alternative si, din ce am citit, nu am gasit multe informatii concrete in plus fata de ceea ce stiu deja. Concret, va rog sa ma ajutati cu informatii pe urmatoarele subiecte:

-un medic psiholog bun cu expertiza in aceasta boala care sa poata interveni si pe parte de medicatie. Si eu si el suntem nemultumiti de doctorita actuala. In plus o sedinta la Sanador dureaza doar 30 de minute si costa 150 de lei, ne ruineaza.

-caut de o vreme buna un centru/clinica/retreat/manastire/ferma ecoogica unde sa poata merge macar o luna sa se puna pe picioare. Am certitudinea ca pentur a gasi un echilibru are nevoie sa iasa din mediul de acasa unde este cocolosit si unde se simte apasat de povara datoriei fata de familie. Cred ca, pe de-o parte el are nevoie sa se responsabilizeze pentur propria vindecare si propria viata fara culpabilizari, si intr-un mediu sigur, ideal in natura, unde sa se hraneasca sanatos, sa mediteze si sa se ancoreze intr-o comunitate terapeutica. Va rog, daca stiti de un astfel de loc, dati de stire!

-tratamente alternative: daca ati incercat ceva care sa dea rezultate, de la suplimente alimentare la grupuri de tarepie holistica, lucrul cu bioenergie, constelatii familiale, etc. Eu ii tot propun diferite cai. Am incercat cu extract de sunatoare, omega 3, alimenatie cu peste, nuci, si altele. Ma simt la capatul puterilor in unele zile, si cum toata familia si gospodaria se sprijina pe umerii mei, simt ca daca ma prabusesc se duce totul de rapa.

-exista din cate stiti grupuri de suport pentru familiile pacientilor cu TAB? Simt ca m-ar ajuta mult sa stiu ca nu sunt singura care trece prin asta, sa pot schimba o vorba buna cu cineva care nu ma judeca. Familia nu intelege de ce ii mai sunt alaturi, si in unele zile nici eu nu inteleg. Am nevoie sa discut depsre atsa cu cineva care chiar intelege prin ce trec. Si imiimaginez ca ne putem sprijini cu sfaturi sau macar incurajare si ascultare. Daca nu exista, as vrea sa creez un astfel de grup, online sau in realitate. Va rog sa ma contactati daca exista perosane interesate: [email protected].

Daca aveti un raspuns pentru oricare dintre subiectele de mai sus, va rog din inima sa imi scrieti pe aceeasi adresa: [email protected].
Multumesc,
Irina

felicitari

Draga Katy,
iti raspund tie in mod special caci o parte din ceea ce ai descris ca fiind experienta ta cu tulburarea bipolara am trait si eu. Dar am gasit asemanari si cu cele relatate de ceilalti colegi, daca imi permiteti sa zic asa. Sunt si eu diagnosticata de aproape 14 ani cu Tulburare bipolara (de la 19 ani), insa norocul meu este ca in ciuda tuturor problemelor pe care le-am intampinat odata cu aparitia acestei afectiuni, am sansa de a fi o persoana foarte optimista. Da, am trecut si prin stari depresive si episoade maniacale, insa in Brasov am avut sansa de a deveni beneficiar in cadrul unui centru de zi. Sansa a constat de fapt in aceea ca ulterior am devenit voluntar in cadrul acelei organizatii, iar la scurt timp m-am si angajat. Asa am fost incurajata sa imi continui studiile si am devenit astfel asistent social. Anul trecut am terminat si masterul in asistenta si dezvoltare comunitara. Am creat si o asociatie a beneficiarilor de servicii de sanatate mintala. Nu e deloc usor insa mi-am propus sa fiu alaturi de persoane care intampina probleme asemanatoare mie. Pentru cine doreste sa afle mai multe lucruri in legatura cu aceasta afectiune, dar si referitor la problemele de sanatate mintala in general, atat cat propria mea experienta (personala si profesionala o permite),tot ce pot sa fac este sa va invit sa scrieti la adresa [email protected]. Eu chiar imi doresc sa cream un grup de suport pentru noi cei aflati in aceasta situatie, dar, ce-i drept doar la nivelul orasului Brasov. Insa chiar si pentru cei care nu doresc sa ia legatura cu mine, eu va recomand o carte foarte interesanta ce sper sa va schimbe treptat in sens pozitiv starea de sanatate la toate nivelurile: emotional, mental si fizic ("Zero limite" - Joe Vitale).

si eu em problema cu sora mea..cum pot ajunge in legatura cu dumneavoastra.?

Referitor la articolul postat de tine am cateva afirmatii si posibile raspunsuri la intrebaile din final.

Incep prin ati spune (te rog sa scuzi exprimarea directa dar ma ajuta sa comunic mai bine) ca ma aflu in situatia surorii tale . Acum cativa ani am fot si eu internat in acelasi spital tot la domnul docor Popescu din motive mai serioase, dar tot lgate de manifestai asemantoare. Mai intai trebuie sa stii ca daca sora ta ar fi fost consultata de celalalt medic psihiatru din cadrul spitalului ar fi avut parte de un tratament mult mai dur.

Eu am fost internat datorita unor aciuni catalogate de altii ca fiind "anormale", dar pe care pe parcursul vremii mi le-am explicat. am inteles si am realizatca tot ceea ce faceam in treut si uneaori mai fac si in prezent era din ambitia ( o ambitie uneori involuntara dar foarte motivanta) colosala de a-mi atinge unele scopuri sau de a reactiona la "suturile" pe care le primeam in partea colegilor , falsilor prieteni si cunoascutilor care mentionez ca nici atunci si nici acum nu inteleg prin ce trece o persoana diagnosticata cu tulburari afective bipolare (vertictul dat in cazul mu si al surorii tale de domnul doctor Popescu). Trebuie sa intelegi si sa o faci si pe sora ta la inteleaga ca nimeni cu exceptia rudelor foarte apropiate nu poate, nu vrea si mai important nici macar nu incerca sa inteleaga prin ce trece. Mi s-a confirmat nu o data ci de nenumarate ori acest lucrtu si iti spun din experienta pentru ca am trait pe pielea mea lucrurile acestea. Din acest punct de vedere trebuie sa o faci pe sora ta sa incerce din greu sa isi mascheze in public afectiunile si sa nu accepte sa i se spuna niciodata ca nu e capabila sa faca lucrurile pe care si le propune . Te rog sa intelgi prin asta nu ca ar trebui incurajata sa aiba tentative de suicid ci sa fie convinsa sa faca alegerile corecte pentru ea si pentru cei din jur. Recunosc ca ma aflu in situatia surorii tale , poate nu atat de grav pentru ca incerc, si in ultima vreme imi si iese, sa fiu indiferent cu atitudinile negative ale celor in jur si sa imi sporesc cu mult increderea in mine . Este una din solutiile potrivite (pentru mine mai ales a funcionat) pentru invingerea "handicapului bipolar" cum il denumesc eu.

Cu spuneam mai sus la acelasi spital Obregia mai este un psihiatru despre care am auzit ca tratamentele pe care domnul Popescu le da pentru 2 ani , el il da pe 5 ani.

Incep sa-ti raspund la intrebari prin ati spune mai intai un lucru imprtant : motivul imbolnavirii variaza. In cazul meu a fost multiplu.
Mai intai atitudinea prietenilor care nu vroiau nici macar sa auda explicatiile pe care le dadeam si care ma judecau mereeu ca pe un nebun sau unul care nu se poate integra in veci. Pe parcurs insa le-am dovedit ca se inseala si am reusit sa am parte de lucrui bune .
Mai apoi un alt motiv ar fi faptul ca pe parurul anilor pana la varsta de 15-16 ani m-am comportat mereu pe placul celorlalti fara sa urmaresc sa ma simt bine in pielea mea ci doar sa fiu pe placul profesorilor, parintilor si sa ma amagesc ca voi fi mai bine privit de cei din jur dotorita rezultatelor deosebite la invatatura (despre care mentionez ca nu eram personal multumit, dorindu-mi mereu mai mult). sunt de parereca este o trasatura specifica persoanelor bipolare alflate in faza maniacala.
Un al treilea motiv ce a declansat "tulburarile" a fot faptul ca am fost lasat corijent in anul trei de liceula farsitul primul semestru pe motive pe care nici acum nu le inteleg. Nu am inteles cum pot fi corigent la un obiect la care excelam cu 2-3 ani in urma. Acest lucru consider ca a declansat comportamentul meu "iesit din comun" pentru unii . Trebuie sa-ti spun ca am fost internat la spitalul Obrejia timp de 3 saptamani si nu doresc nimanui sa vada ce am vazut eu acolo sau sa treaca prin ce am trecut. Te sfauiesc sa refuzi radical orice internare a surorii tale spre binele ei.

In cazul surorii tale vad doua motive . Primul motiv mai important ar fi moartea tatalui ,depsre care spui ca era alcoolic, dar la care sunt convins ca tineati amandoua. Al doilea ,tot in ceea ce ai scris tu, este faptul ca nu avea relatii bune cu iubitii pe care ii alegea. Referitor la cel de-al doilea mentionez ca si eu am trecut prin asa ceva. Inainte de a face lucrurile " anormale" aveam o relatie cu o fata cu un an mai mica care consider eu ca mergea bine. Imediat ce a afltat ca am fost internat la psihiatrie a renuntat la a-mi mai fi aproape si nu am mai tinut legatura. Lucrul acesta mi-a sczut increderea in propriile capacitati, fapt ce a declansat o agravarea a manifestarilor.

Ca sa-ti raspuns la cea de-a doua intrebare pot sa-ti spun ce am scris si mai sus. Pentru a fi ajutata trebuie sa fie incurajata sa realizeze planuri pe care si le creeaza singura, trebuie facuta sa creada in fortele proprii, si trebuie sprijinita in tot ceea ce face. Mai important este sa ii fie date in permanenta motive de bucurie si sa fie facuta sa se simta utila, implinita si increzatoare in viitor.

Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila . Se vindeca cu ajutorul unui psihiatru stabil ( incazul in care esti in provincie te sfatuiesc sa cauti un pihiatru bun care sa inteleaga pin ce trece). Referitor la practicarea psihoterapiei iti spun din proprie experienta ca nu este cea mai buna solutie si ca o poti incerca din curiozitate desi nu credca o va ajuta pe soara ta. Eu unul am facut cateva sedinte cu un psiholog ce a obtinut doctoratul in America si tot nu am simtit rezultate pana cand nu am incercat sa-mi explic singur afectiunea, sa o inteleg si sa o combat. Se vindeca prin ce am cris referitor la intrebarea 2. Se vindeca mai ales prin ferirea de consumul de alcool sau in caul el de pastile pentru slabil despre care spui ca in ultima perioada contineau si amfetamica care ce este inamicul serotoninei.

Episoadele bolii revin dupa anumita perioada doar atunci cand va vrea ea . Dupa o vreme si dupa ce trece prin mai mult incercari ajunge sa constientizeze ca ea este cea ce controleaza afectiunea si nu invers.

Afectiunile reapar aunci cand se consuma alcool si cand nu se respecta sau se intrerupe tratamentul.

Sper ca ti-am fost de folos cu informatiile de mai sus. Daca doresti sa discutam mai mult pe acest sibiect ma poti contacta da adrea de emeail: [email protected]

multumim :)

as vrea ca Lory sa imi dea un mail la [email protected]

Ioana eu nu sunt doctor dar vreau sa stii ca eu si cu surorile mele am trecut exact prin ceea ce ai trecut tu.Ttal meu a murit in februarie 2007 de cancer la gat pt ca toata viata lui a baut si a fost violenta la noi in casa.Sora mea cea mare are boala asta bipolara si nici eu nu stiu ce sa fac cu ea.Asa ca trebuie sa ne sustinem sora si sa fim alaturi de ele.

Buna ziua
am citit expunerea despre familia si despre sora d-voastra.Mai cunosc un caz de acest fel si persoana respectiva s-a vindecat complet datorita faptului ca cei din jurul ei prietenii etc s-au comportat normal cu ea si nu au socotit-o ca fiind bolnava pentru a nu-i crea simtome de inferioritate fata de normal.Din punctul meu de vedere consider ca sora d-voastra nu are probleme majore dar pentru ca in mintea ei a avea citeva kilograme in plus este o problema mi se pare o p***ae chiar si din partea celor care considera ca a fi gras este ceva anormal.Fiecare are gradul lui de asimilare a hranei si poate prin vointa si exercitiu sa isi regleze greutatea..Sora d-voastra are o mare nevoie de apreciere si consideratie, o mare nevoie de firesc si dragoste sincera, are o mare nevoie de normalitate care nu i se ofera in mediul in care traieste. Daca ea refuza medicamentele o face dupa cite am observat pentru ca nu poate suporta organismul aceste otravuri care omoara fiinta in timp. Am studii foarte mult medicina naturista si v-as recomanda sa prezentati de urgenta pe sora d-voastra la policlinica de medicina naturista Santo Rafael care se afla in zona pipera unde se ajunge cu tramvaiul nr 16 la capat de linie , tramvaiul se ia din piata Sf, Gheorghe (Unirii). O sa va convingeti cind sora d-voastra va face tratamente numai cu plante si care costa mai nimic pe linga medicamentele de sinteza.AR fi bine sa manince mai mult lacto-vegetarian si sa faca tratament cu plante si o sa vedeti cit de repede isi revine.O poate ajuta foarte mult sa practice exercitii de yoga chiar linga policlinica se afla si o sala de yoga. Va doresc succes si daca aveti intrebari imi puteti scrie pe mail ([email protected]) o si minunata sa aveti si mult bine

Draga , citeste Biblia ! Acolo , cu rabdare , vei gasi adevarul si linistea, pacea sufletului tau !
Asta e cel mai important !
Oare de ce , intr-o tara crestina, se citeste asa de putin Biblia - cartea de baza a crestinismului ? Acolo e CUVINTUL LUI DUMNEZEU pentru opameni ! De la Dumnezeu , nu de la oamnei !
Cauta-ti, draga, acolo linistea, si lasa lumea asta rea deoparte ! Numai rau ti-a facut !
DUMNEZEU TE IUBESTE SI TE ASTEAPTA SA-L GASESTI !
CITESTE BIBLIA !

Da...se poate mosteni

Da...se poate mosteni

Si eu m-am trezit din senin cu o tulburare afectiva bipolara si am fost internata de trei ori la Spitalul Obregia. Prin tratamentul de trei ani cu Zyprexa reusesc sa tin boala sub control ,dar m-am schimbat mult asa incat nici eu nu ma mai recunosc.Oricat de mult ne-ar ajuta cei din jur nu suntem pe deplin intelesi,traim si murim singuri.

am fata cu tulburare schizoafectiva....

Pe fondul stresului de la serviciu cumulat cu experientele negative din copilarie şi tinereţe acum trei ani am fost diagnosticată cu TAB.Manifest o lipsă totală de poftă de viaţă , cei din jur nu mă înteleg , ba chiar mă reped cînd incerc să le spun cum mă simt.vreau să dorm tot timpul ca să evadez din realitatea crudă şi mi-ar place să fie numai noapte. Aveam obiceiul de a citi foarte mult dar acum mă întreb la ce îmi foloseşte.Rar mă apropii de calculator şi mă descurajez cînd citesc că boala odată apărută nu se mai vindeca. Nu reuşesc să lupt cu boala ,dar îi admir pe cei care reuşesc. Ca tratament am Zyprexa , însă am încercat fară rezultat Cipralex şi Rivotril.Mă rog pentru însănătoşirea celor bolnavi.

Bună ziua.

Acum am dat şi eu (din nevoie) peste acest forum şi acest subiect. Soţul meu are TBA, o are de muuultă vreme, bineînţeles că refuză/ a renunţat la tratament, iar recent fazele maniacale au devenit din ce în ce mai interesante. Avem doi copii, pe care îi cresc, vorba Irinei, mai mult singură, familiile noastre sunt isterizate, prietenii şocaţi, ce mai, distracţie maximă. Nu suntem încă la faza de internare involuntară sau gânduri suicidare şi sper să nu ajungem acolo, dacă s-o putea. După săptămâni de stres şi teroare (cei care au parteneri cu TBA sigur înţeleg la ce mă refer) am hotărât să nu mă mai las şi să lupt cu situaţia. Nu vreau să divorţez şi intenţionez să fac tot ce pot ca să îl sprijin pe soţul meu, să îi protejez pe copii şi să rămân şi eu sănătoasă la cap. Acum că am mai multe informaţii şi ştiu la ce să mă aştept, e oarecum mai uşor.
Am căutat peste tot grupuri de suport şi cam bate vântul. Dacă cineva citeşte mesajul meu şi ştie unul, aştept datele de contact la [email protected]. Dacă sunt persoane care vor să participe la un asemenea grup, o să mă fac luntre şi punte să creem unul. Cunosc doi psihologi foarte buni şi cel puţin un psihiatru, trebuie să o scoatem cumva la capăt. S-o găsi cineva, pe undeva.
Nu sunt optimistă, doar că am înţeles că, în situaţia mea,cel puţin, fuga nu este o opţiune, ci lupta. Da, mi-am făcut o idee cam ce înseamnă asta, în ultimele luni. Să ne ţină pe toţi Dumnezeu şi să ne întărească.
Mă puteţi găsi la [email protected].