Ce putem sti despre disautonomie?
Ce este disautonomia?
Disautonomia se refera la mai multe tipuri de conditii care afecteaza sistemul nervos autonom sau vegetativ.
Simptomele includ lesin, tulburari ale respiratiei, probleme cardiovasculare. Acestea sunt legate de boli precum Parkinson si diabetul.
Disautonomia apare in mai multe forme, toate fiind legate de sistemul nervos autonom. Acesta este implicat in mentinerea anumitor constante ale organismului – temperatura interna, frecventa cardiaca sau valoarea presiunii arteriale. De asemenea, el are rol in dilatarea pupilei, excretia urinara si functia sexuala.
Aceasta tulburare afecteaza aproximativ 70 de milioane de oameni in intreaga lume.
Exista circa 15 tipuri de disautonomie. Ele sunt de doua tipuri, in functie de cauzele care le produc: disautonomie primara – mostenita sau intr-o boala nervoasa degenerativa si disautonomie secundara, care apare in urma unei alte boli sau afectiuni.
Bolile care pot produce disautonomie sunt: diabetul zaharat, scleroza multipla, artrita reumatoida, boala Parkinson, boala celiaca.
Tipurile cele mai frecvente sunt sincopele neurocardiogenice. Diagnosticul disautonomiei e dificil si rezulta in general prin colaborarea sau consultarea mai multor medici, de diverse specialitati.
Cuprins articol
Simptome si tipuri de disautonomie
Simptomele acestei tulburari variaza si adesea nu sunt vizibile, fiindca se produc in interiorul corpului. Exista totusi simptome comune diverselor tipuri de disautonomie. Sunt de obicei impredictibile si difera in ceea ce priveste gravitatea sau durata.
Simptome des intalnite sunt: incapacitate de a sta in picioare, presiune arteriala scazuta, dificultati respiratorii, dureri in piept, ameteala, vertij, lesin, frecventa cardiaca neregulata, crescuta sau scazuta, tulburari gastrointestinale, greata, deficiente ale campului vizual, oboseala cronica si rezistenta scazuta la efort, anxietate, tulburari ale dispozitiei afective, migrene, tremor, tulburari ale somnului, mictiuni frecvente, probleme de concentrare a atentiei si tulburari ale memoriei, apetit scazut, sensibilitate vizuala sau auditiva crescuta, tulburari ale termoreglarii.
Astfel, o anumita forma de disautonomie poate contine mai multe simptome din cele enumerate mai sus, fiind greu de diagnosticat.
Forme de disautonomie
1. Sincopa neurocardiogenica
Sincopa neurocardiogenica este cel mai obisnuit tip de disautonomie si afecteaza mai multe milioane de oameni in intreaga lume. Sincopa, adica lesinul, este principalul simptom.
Ea poate aparea mai rar sau atat de des incat afecteaza viata zilnica a individului. Daca sistemul nervos autonom este sanatos, atunci el regleaza si activitatatea cardiovasculara, astfel incat singele nu stagneaza in membrele inferioare si ajunge si la creier. Lesinul apare atunci cand fluxul sangelui spre creier este insuficient.
Tratamentul este destinat reducerii simptomelor.
Daca sincopa e mai rara, este foarte utila prevenirea ei prin evitarea anumitor stimuli care o pot induce, cum ar fi: consumul de alcool, stresul, deshidratarea, hainele prea stramte, mediul supraincalzit. In cazurile mai grave de sincopa neurocardiogenica se utilizeaza betablocante si antiaritmice.
2. Tahicardia posturala ortostatica
Se manifesta prin cresterea anormala a frecventei cardiace stand in picioare. In plus, mai pot aparea lesin, tulburari gastrice, durere in piept, senzatie de sufocare, lipsa rezistentei la efort, sensibilitate termica crescuta.
Apare mai ales la pacientii cu boli autoimune, de exemplu la cei care sufera de scleroza multipla. De asemenea, apare in diabet, graviditate, conditii toxice datorate chimioterapiei, alcoolismului sau otravirii cu metale grele, in urma unor traume sau postchirurgical.
3. Atrofia sistemica multipla (atrofia multisistemica)
Este o tulburare mai rara, apare in jurul varstei de 55 de ani. Incidenta este de 2-5 indivizi la 100 000 de persoane. Poate fi confundata initial cu boala Parkinson. Unele zone ale creierului sunt mai afectate, in special cerebelul, ganglionii bazali si trunchiul cerebral. Astfel, apar tulburari ale mentinerii echilibrului, ale presiunii arteriale, ale vorbirii, ale controlului mictiunii. Nu este o boala ereditara sau contagioasa si nu se cunoaste cauza ei, prin urmare nu exista tratament specific, dar pot fi tratate diferitele simptome care apar.
4. Disreflexia autonoma
Apare mai ales la persoanele afectate de traumatisme ale maduvei spinarii, fiind o disautonomie secundara. Apare mai des in infectii ale tractului urinar sau fracturi osoase. Deoarece maduva e afectata, sistemul autonom reactioneaza anormal si poate produce simptome cum ar fi: migrene, eritem facial, pete pe piele, frecventa cardiaca scazuta, greata, „piele de gaina”.
5. Neuropatia diabetica autonoma
Aceasta tulburare afecteaza aproximativ 20% din persoanele cu diabet, prin afectarea nervilor care controleaza nivelul de glucoza in sange si activitatea cardiovasculara.
Printre simptome pot fi enumerate frecventa cardiaca crescuta in repaus, hipotensiunea ortostatica (scaderea tensiunii arteriale stand in picioare), constipatie, probleme respiratorii, gastropareza (alimentele nu trec normal prin stomac), disfunctii erectile, tulburari ale sudoratiei, episoade frecvente de hiperglicemie sau hipoglicemie numite si diabet labil.
Tratarea acestui tip de disautonomie se bazeaza pe tratarea adecvata a diabetului. In unele cazuri se prescriu antioxidanti sau inhibitori de aldoz-reductaza.
6. Disautonomia familiala sau sindromul Riley-Day
Disautonomia familiala este un tip foarte rar de disautonomie, afecteaza numai aproximativ 350 de persoane in intreaga lume, aproape toti fiind descendenti ai evreilor Ashkenazi din Europa de Est si este o boala grava, de obicei fatala, pentru care nu exista tratament. Simptomele apar de obicei la bebelusi sau in copilarie.
Tratamentul disautonomiei
In prezent nu exista tratament pentru disautonomia primara, dar tratarea bolii care produce secundar disautonomie poate duce la reducerea simptomelor acestei afectiuni.
Tratamentul vizeaza reducerea simptomelor, astfel incat individul sa inceapa un program de recuperare si intarire a organismului, pentru a echilibra efectele nedorite ale sistemului nervos autonom.
Tratamentul variaza de la pacient la pacient si include terapie prin exercitii fizice si consiliere psihologica, pentru a ajuta persoana care sufera de disautonomie sa faca fata schimbarilor vietii cotidiene care apar in aceasta tulburare.
Este posibil sa fie implicata o echipa de specialisti care sa ajute pacientul, cum ar fi neurologi, cardiologi si altii. Medicamentele sunt prescise pentru reducerea simptomelor si tratamentul poate fi de durata si se poate schimba in timp, in functie de modificarile resimtite de bolnav.
Este recomandat ca pacientii care sufera de aceasta tulburare sa bea 2-4 de litri de apa pe zi si sa consume 4-5 grame de sare zilnic. Bauturile dulci si cafeina trebuie evitate, mai ales de catre pacientii tineri.
Consultati medicul pentru a prescrie tratamentul optim pentru dumneavoastra.
Bibliografie:
About FD. (n.d.)familialdysautonomia.org/about-fd.htm
Autonomic dysreflexia. (n.d.)christopherreeve.org/living-with-paralysis/health/secondary-conditions/autonomic-dysreflexia
Bitshteyn, S. (2015, November). Autoimmune markers and autoimmune disorders in patients with postural tachycardia syndrome (POTS). Lupus 24(13), 1364-1369ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26038344
Dysautonomia information page. (n.d.)ninds.nih.gov/Disorders/All-Disorders/Dysautonomia-Information-Page
Nerve damage (diabetic neuropathies). (2013, November) niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/preventing-problems/nerve-damage-diabetic-neuropathies
Postural orthostatic tachycardia syndrome. (n.d.)dysautonomiainternational.org/page.php?ID=30
Symptoms/Impact. (n.d.)dynainc.org/dysautonomia/symptoms
Treatment & prognosis. (n.d.)dynainc.org/dysautonomia/treatment-prognosis
What is dysautonomia? (n.d.)ndrf.org/
What is dysautonomia? (n.d.)dysautonomiainternational.org/page.php?ID=34
What is MSA? (n.d.)msatrust.org.uk/what-is-msa/
10 facts doctors should know about POTS. (n.d.)dysautonomiainternational.org/page.php?ID=180
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
Explorați mai multe resurse:
- Trimite intrebare
pe subiect - Cere sfatul medicului
