Legatura dintre tensiunea oculara si riscul de glaucom
Generalitati
Tensiunea oculara este presiunea care exista in interiorul globului ocular. Masurarea acesteia, cu ajutorul tonometrului de aplanatie, reprezinta o masura importanta utilizata de oftalmologi in evaluarea sanatatii ochilor.
Cresterea tensiunii oculare peste limitele normale este caracteristica glaucomului. Micsorarea tensiunii oculare este simptomul unei uveite.
Cuprins articol
Ce este tensiunea oculara?
Globul ocular este impartit in doua zone: polul anterior si polul posterior. In polul posterior, presiunea ochiului este mentinuta constanta de corpul vitros, o substanta gelatinoasa care umple toata portiunea posterioara a ochilor.
Acesta are rolul de a sustine tonicitatea globului ocular. In polul anterior se afla umorul apos, care se formeaza in camera posterioara a ochiului si circula spre camera anterioara, varsandu-se in unghiul dintre iris si cornee.
Formarea si eliminarea umorului apos este responsabila de variatiile presiunii continutului ochilor asupra peretilor. Presiunile mari produse constant pot distruge iremediabil fibra nervului optic, determinand boala numita glaucom.
Valorile tensiunii intraoculare
Normala: 10-21 mmHg
Hipertensiune oculara: >22 mmHg
Hipotensiune oculara: <10 mmHg
Cand, la un prim consult, tesiunea intraoculara masurata la ambii ochi trece de 21 mmHg, pacientului i se va cere sa revina in cabinet pentru masuratori repetate, pentru ca medicul sa poata face o medie.
Hipertensiunea oculara, asociata cu glaucomul
Termenul de hipertensiune oculara se refera la orice situatie in care presiunea intraoculara este mai mare decat in mod normal, adica trece de 21 mmHg. In acest caz, pacientul este suspect de glaucom.
Glaucomul este o boala degenerativa ce presupune afectarea progresiva a functiei si structurii nervului optic, cu consecinte grave si ireversibile: ingustarea campului vizual si afectarea vederii. Netratat, glaucomul poate duce la orbire.
Umoarea apoasa, care se produce in mod constant, trebuie sa fie eliminata in echilibru cu rata producerii sale. La pacientii cu glaucom apare un dezechilibru, ca urmare a unui deficit de eliminare a umorului apos, cu acumularea sa si cresterea tensiunii intraoculare.
De regula, pacientul nu resimte niciun fel de simptome pana la valori de 30 mmHg. Unii pacienti pot reclama dureri de cap, jena oculara sau ochi rosii. Sunt insa simptome specifice pentru mai multe boli oftalmologice, astfel ca pot fi usor confundate.
Intr-un atac acut de glaucom, determinat de o crestere brusca si mare a valorii tensiunii intraoculare, pacientul resimte durere la nivelul ochiului/ochilor, iar acestia devin rosu aprins. In aceste situatii, tensiunea intraoculara atinge valori de 50-60 mmHg si chiar peste. Daca nu se intervine de urgenta, pacientul isi poate pierde vederea in mod ireversibil.
Tratament
Glaucomul nu se poate vindeca, insa interventia prompta stopeaza evolutia sa. Pierderea vederii provocate de glaucom nu se poate recupera nici chirurgical.
Medicul prescrie medicamente care au rolul de a reduce tensiunea intraoculara. Tratamentul chirurgical este o optiune finala, la care se apeleaza pentru a reduce tensiunea intraoculara. Are practic acelasi efect ca si cel al tratamentului medicamentos, insa mult mai puternic si sustinut in timp.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
Explorați mai multe resurse:
- Trimite intrebare
pe subiect - Cere sfatul medicului
