Singuratatea, considerata boala cronica
Andreea Neacsu
Psiholog
Generalitati
Singuratatea este un fapt central si inevitabil al existentei umane. Insa izolarea profunda care este urmata de un diagnostic cu o boala serioasa poate face acest fapt central si inevitabil mult mai rau decat este deja.
Singuratatea este o epidemie invizibila care afecteaza din ce in ce mai multe persoane.
Fiecare dintre noi se simte singur la un moment dat in viata, insa singuratatea cronica are un risc serios asupra sanatatii. Noile cercetari au aratat ca singuratatea si izolarea sociala sunt la fel de amenintatoare precum obezitatea.
Dupa studiile Universitatii din Chicago, efectele izolarii sociale sunt la fel de reale ca in cazul setei, foamei si durerii. Pentru fiintele sociale, a fi la marginea perimetrului social este o pozitie periculoasa. Creierul merge catre o stare de autopastrare care aduce cu sine efecte nedorite.
Cine sunt izolatii? Nu doar batranii, ci si saracii, persoanele agresate si cei diferiti. Cercetarile confirma ca persoanele care se simt discriminate sunt mai predispuse la a se simti izolate decat cele care nu se simt astfel, chiar daca nu intra in categoriile mai sus mentionate.
Femeile se simt mai singure decat barbatii (chiar daca barbatii necasatoriti sunt mai singuratici decat femeile cu acelasi statut). Somerii si pensionarii sunt mai retrasi decat angajatii. Persoanele de culoare sunt mai izolate decat cele albe.
Cuprins articol
Mecanismul insingurarii
Cand creierul este in alerta, corpul raspunde in acelasi mod. Nivelul de cortizol dimineata se mareste pentru ca va pregatiti pentru o noua zi stresanta. Ca rezultat, somnul este posibil sa fie intrerupt de mici momente in care va treziti.
Cercetarile au aratat ca singuratatea altereaza expresia genelor, sau ceea ce genele se transforma in situatii care sa ajute corpul pentru atac, dar totodata maresc nivelul de stres si imbatranesc corpul. Studiile pe animale au aratat ca izolarea sociala altereaza nivelul de dopamina, un neurotransmitator ce determina comportamentul impulsiv.
Combinatia efectelor toxice poate afecta performanta cognitiva, compromite sistemul imunitar si creste riscul pentru boli vasculare, inflamatorii si de inima. Singuratatea creste riscul de moarte prematura cu 45%, iar sansa de a dezvolta dementa creste cu 64%. Pe de alta parte, persoanele cu legaturi stranse cu familia si prietenii au un risc cu 50% mai mic de moarte prematura decat cei cu conexiuni sociale mai putine.
Un studiu prezentat la Conferinta Internationala a Alzheimer-ului a demonstrat ca singuratatea este asociata cu declin cognitiv accelerat la adultii de peste 55 de ani. Persoanele cele mai singure au experimentat declinul cognitiv cu 20% mai rapid dupa o perioada de 12 ani decat oamenii care nu au stat singuri.
Riscul asociat cu singuratatea sau izolarea sociala este ca cel al obezitatii, consumului de substante interzise, violentei si calitatii mediului. Din moment ce izolarea sociala si singuratea cresc in societate, este precaut de a adauga aceste probleme pe lista ingrijorarilor publice pentru sanatate.
Nu este nimic neobisnuit despre faptul de a se simti singur. Pentru persoanele care experimenteaza singuratatea atunci cand retelele sociale se schimba, este potrivita mutarea din oras sau din scoala. Si decesul unui apropiat sau un divort pot declansa sentimentul de izolare. Insa exista o diferenta intre starea temporara si insusirea cronica a singuratatii.
O boala cronica este o stare de sanatate cum ar fi diabetul, hipertensiunea, insuficienta cardiaca. S-au examinat efectele singuratatii asupra bolii, iar noile studii ale cercetatorilor de la Universitatea Concordia au aratat ca oamenii bolnavi se simt singuratici deseori cand imbatranesc, iar aceasta se intampla cu privire la un diagnostic incurabil.
Singuratatea hraneste depresia
Si in afara de aceasta, poate preveni si recuperarea. Dar singuratatea nu doar afecteaza starea de spirit, ci are un cuvant de spus si in privinta aparitiei bolilor de inima, functionarii necorespunzatoare a sistemului imunitar, bolilor sistemului nervos si multor alte probleme. Nu se exagereaza daca se spune ca multe boli apar din cauza singuratatii.
Persoanele care au primit un diagnostic infricosator (cancer in stadiu terminal sau alte boli progresive sau incurabile) stiu cum se simte singuratatea. Suntem de multe ori singuri, pierduti in confuzie si frica. Chiar si prezenta si ingrijorarea celor apropiati sau incurajarea de catre personalul medical nu pot atenua sentimentul de a ne afla pe un alt taram, unul strain ce ne tine departe.
A fi singur poate fi periculos pentru sanatatea unei persoane. Singuratatea poate dubla sansele individului de a raci mai repede si, mai rau, riscul de a muri din aceasta cauza creste de 4 ori.
Aceasta o explica un studiu din 2007, care arata ca singuratatea are un efect asupra sistemului imunitar: creste riscul pentru inflamatii, pentru boli de inima, cancer si reduce productia de anticorpi si de raspunsuri antivirale, ce protejeaza impotriva riscurilor diferitelor boli mentionate.
Pentru persoanele cu boli grave, singuratatea poate fi in special toxica si, pentru multe, simpla incurajare de la altii nu este neaparat de ajuns. Pacientii cu cancer, spre exemplu, vorbesc deseori despre cat de siguri, confortabili si conectati se simt cand vin la chimioterapie.
Acolo intalnesc alti pacienti cu cancer cu care impartasesc experiente asemanatoare. Este un loc in care nu trebuie sa spuna cum se simt, unde pierderea de par este perfect inteleasa, unde nu trebuie sa se comporte ca fiind perfect sanatosi pentru a nu-si ingrijora si mai mult familiile, prietenii si colegii de serviciu. Tot acolo pot afla informatii si pot invata despre multe modalitati de a face fata problemei pe care o au.
Totusi, locurile de intalnire cum ar fi cabinetul de terapie si grupurile de suport nu sunt pentru oricine. Unii oameni bolnavi prefera sa fie singuri, iar aceasta alegere este diferita fata de sentimentul de deconectare si de izolare si poate oferi spatiu de reflectare si autoevaluare.
Deseori, solutia pentru insingurare este gasirea unei comunitati unde sentimentele despre boala nespuse nimanui pot fi nu numai impartasite, dar persoanei nu ii mai este rusine cu acestea. Spunand altora acestea, reduce izolarea, bariera care separa sanatatea de boala. Este mai bine sa mergeti inainte cu ajutorul cuiva decat sa mergeti de unul singur.
Ce trebuie sa faca o persoana izolata?
Mai intai, ar trebui sa isi recunoasca singuratatea. Aceasta este de multe ori echivalentul a fi un ratat. Oamenii au tendinta de a nega sau ascunde singuratatea, de aceea starea se inrautateste.
In al doilea rand, sa inteleaga ce face singuratatea mintii si trupului. Pana nu veti intelege complexitatile psihologice ale singuratatii, nu veti intelege ce efecte are aceasta asupra dumneavoastra, in general.
In al treilea rand, sa raspunda. Ideea este sa se reconecteze in siguranta la lume. Un terapeut poate sa ajute, mai ales daca singuratatea este insotita de sentimente de anxietate sau de depresie.
Daca stiti pe cineva cu o asemenea problema si doriti sa o ajutati, trebuie sa stiti ca simplele interactiuni sociale pot face diferenta. Asadar, data viitoare, chiar si banalul salut este binevenit pentru aceste persoane.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
Explorați mai multe resurse:
- Trimite intrebare
pe subiect - Cere sfatul medicului
