Relatia de iubire este strans legata de atasament

Cum poate atasamentul sa dea nastere unei relatii de iubire?

Ati fost vreodata indragostiti? Raspunsul este cert, cu totii am fost macar o data indragostiti.

Conceptul de atasament-liant este utilizat pentru a descrie prima relatie de dragoste intre mama si copil, este cel care isi pune amprenta asupra viitorului tip de relationare din perioada adulta.

Atasamentul-liant influenteaza stima de sine, asteptarile de la ceilalti si abilitatea de a atrage si mentine o relatie sanatoasa, succesul sau esecul relatiei mama-copil fiind raspunzator de calitatea relatiilor viitoare.

Suntem nascuti cu un set de predispozitii native in a ne lega de persoanele din jurul nostru, in mod special de mama, de la care "invatam” sa simtim, sa reactionam, fie prin frica, fie prin furie sau bucurie.

Limbajul nonverbal sta la baza acestei prime relatii si, de aceea, acest tip de limbaj va determina felul in care ne vom raporta la ceilalti, vom emite semnale de atractie sau respingere.

Confuzia, teama, separarea traite in relatia cu mama ne vor transforma in adulti imaturi, care nu-si pot intelege propriile sentimente, nu empatizeaza, nu pot sa se deschida in fata altora, limitand astfel abilitatea lor de a construi si mentine o relatie sanatoasa.

Atasamentul-liant dintre mama si copil este responsabil pentru:

- Abilitatea de a mentine un echilibru emotional;
- Capacitatea de a fi impacat/fericit cu tine insuti si cu ceilalti;
- Succesul sau esecul viitoarelor relatii intime;
- Capacitatea de a-ti reveni dupa un esec, o dezamagire, o deceptie etc.

Cercetarile efectuate de neurologi (RMN) privind influenta atasamentului-liant ne arata de ce foarte multi oameni au dificultati de comunicare atat in viata profesionala, cat si in cea intima. Astfel, intelegem de ce o relatie valoroasa pentru un individ nu evolueaza, nu reuseste sa depaseasca obstacolele, sfarsind prin a se destrama.

Studiile au scos la iveala faptul ca interactiunea copil-mama va determina un atasament solid, in care adultii sunt constienti de emotiile si sentimentele celorlalti. De asemenea, studiile amintite vorbesc si despre atasamentul nesigur in care comunicarea esueaza. Aceleasi studii concluzioneaza faptul ca o relatie adulta sanatoasa este dependenta de abilitatea celor doi de:

- A gestiona stresul;
- A fi in armonie cu propriile emotii;
- A folosi limbajul nonverbal;
- A ierta si reconstrui relatia.

Acelasi studiu a mai descoperit ca atasamentul nesigur poate fi cauzat de abuz dar la fel de bine poate fi determinat si de singuratate si izolare.

Creierul copilului este profund influentat de acest atasament- liant care ia nastere odata cu prima dragoste a copilului. Cand mama reuseste sa gestioneze stresul copilului, sa-i ofere liniste, sa empatizeze cu acesta, intelegandu-i starile, cand reuseste sa se bucure impreuna cu el si sa-l invete ce inseamna iertarea, copilul traieste atasamentul sigur.

O fundatie solida a unui atasament solid ii ofera copilului incredere in sine, optimism si confort in fata obstacolelor vietii. Ca adult, acesta va fi flexibil, creativ, increzator si optimist.

Atasamentul solid ne dezvolta abilitatea:

- De a ne simti in siguranta;
- De a explora lumea;
- De a gestiona stresul;
- De a fi echilibrati din punct de vedere emotional;
- De a ne simti confortabil si in siguranta;
- De a gasi sensul vietii noastre;
- De a avea asteptari sanatoase de la relatiile cu ceilalti.

Atasamentul liant este la fel de unic ca fiecare dintre noi. Persoana pentru care dezvoltam acest tip de atasament nu trebuie sa fie perfecta, nu este obligatoriu sa fie mereu in rezonanta cu emotiile noastre, dar ajuta foarte mult daca copil simte disponibilitatea permanenta a adultului de a empatiza.

Atasamentul nesigur afecteaza relatiile adulte

Insecuritatea poate deveni o problema semnificativa in viata noastra. Copilul are nevoie de ajutor, de securitate, de intelegere si de recunoastere pentru a putea dezvolta un atasament solid.

Nesiguranta poate duce la:

- Insecuritate – daca parintele nu empatizeaza sau este prea intruziv, copilul va deveni anxios si temator, fara a sti la ce sa se astepte. Ca viitor adult, acesta va parea disponibil intr-un moment pentru ca imediat apoi sa para inabordabil.

- Dezorganizare, agresivitate si furie – atunci cand nevoile noastre emotionale primare nu sunt satisfacute sau cand comportamentul unui parinte este terifiant, problemele nu intarzie sa apara. Ca viitori adulti, nu vom putea sa ne apropiem cu usurinta de ceilalti si vom deveni insensibili la nevoile partenerului.

- Dezvoltare lenta – aceste intarzieri se manifesta in planul sanatatii psihice si sociale.

- Dezinteres - daca parintii nu sunt disponibili, este foarte posibil ca cei mici sa isi construiasca o lume interioara a lor si sa evite apropierile si legaturile emotionale cu ceilalti. Ca adulti vor deveni foarte distanti fizic si emotional intr-o relatie.

Felul in care stilul parental conduce la un tip de atasament si, mai apoi, felul in care acest tip de atasament isi pune amprenta asupra adultului de maine este prezentat in cele ce urmeaza:

Intre parintii care empatizeaza cu nevoile copilului si acesta se construieste un atasament solid, care va da nastere unui adult capabil sa dezvolte si sa intretina relatii sanatoase, sa empatizeze si sa stabileasa limite adecvate.

Parintii care nu raspuns nevoilor copilului sau il resping pe acesta vor dezvolta in relatia cu micutul un atasament de tip evitant, ceea ce va face ca viitorul adult sa fie rigid, critic, intolerant si distant emotional in relatiile cu ceilalti.

Atasamentul ambivalent ia nastere ca urmare a inconsecventei parintilor in ceea ce priveste relationarea cu copilul, acest lucru ducand la anxietatea si nesiguranta adultului de maine.

Atasamentul dezorganizat apare in urma ignorantei nevoilor copilului si a unui stil parental foarte autoritar, care va da nastere unui adult insensibil, abuziv si lipsit de incredere in propriile forte.

Intre copil si parintii sai total neimplicati si neinteresati de nevoile acestuia se va dezvolta un atasament de tip reactiv, care va da nastere unui adult incapabil sa stabileasca si sa intretina o legatura sanatoasa cu ceilalti.

Aceste tipuri de atasamant, influentate de stilurile parentale, sunt prezente in randul populatie, indiferent de grupul socio-economic din care face parte individul.

Cauze ale atasamentului nesigur

- Neglijare fizica – hrana de proasta calitate, probleme de natura medicala

- Abuz emotional – acordarea de atentie insuficienta, abuz verbal, depunerea unui efort mult prea mic pentru a intelege emotiile copilului, abuz fizic sau sexual, viol sau agresare fizica;

- Separarea de parinti – divort, moarte, boala, adoptie;

- Experiente traumatizante – boala sau accidente;

- Depresia postpartum – lipsa suportului si a griji materne;

- Dependenta mamei de alcool sau alte substante;

- Varsta frageda a mamei si lipsa de experienta;

- Schimbarile de domiciliu frecvente.

In concluzie, reusita relatiilor dintre adulti este dependenta de comunicarea nonverbala. Bebelusii nu pot vorbi, dar fac apel la limbajul nonverbal pentru a se asigura ca nevoile lor vor fi auzite si satisfacute. Nou-nascutii nu stiu de ce anume au nevoie, ei simt ceea ce doresc si comunica acest lucru in modul corespunzator lor.

Atunci cand nevoile copilului sunt intelese de parinte si satisfacute, copilul se simte in siguranta si dezvolta in relatia cu parintele un atasament sigur.