Cand sunt indicate grefele osoase?

Generalitati

O grefa osoasa actioneaza ca un tesut inlocuitor sau o schela pentru cresterea osului nou. Medicul poate recomanda o grefa osoasa in cazul mai multor afectiuni, inclusiv fracturi, infectii si fuziune spinala.

Ce este o grefa osoasa?

Grefele osoase sunt fragmente de origini diferite si sunt utilizate intr-o varietate de proceduri chirurgicale. Acestea ajuta la refacerea deficientelor de volum osos si la corectarea defectelor osoase, precum atrofia osoasa postextractionala in cadrul tratamenului preimplantar.

Astfel, grefele osoase sunt necesare atunci cand corpul nu este capabil sa produca oase noi in anumite situatii.

Grefele osoase pot ajuta in tratamentul urmatoarelor afectiuni:

• fracturi, mai ales daca nu se vindeca in mod corespunzator;
• defecte osoase, incluzand:
• infectii;
• osteonecroza (necroza osoasa aseptica), care inseamna moartea celulelor osoase de la nivelul osului din cauza intreruperii circulatiei sangelui;
• traumatisme;
• leziuni;
• tumori benigne si chisturi;
• anomalii la nastere;
• fuziunea spinala.

Exista mai multi factori de risc care cresc probabilitatea unei fracturi care se nu vindeca. Acestea includ:
- fumatul;
- varsta inaintata;
- un sistem imunitar slabit;
- diabetul.

Tipurile de substituenti ososi

Grefele osoase sunt disponibile intr-o varietate de substante. Acesti substituenti ososi pot fi biologici (naturali) sau sintetici.
Substituentii trebuie sa aiba mai multe proprietati specifice pentru a fi potriviti pentru grefele osoase.

Acestia trebuie sa asigure o biocompatibilitate osoasa de lunga durata si trebuie sa ofere abilitati de vindecare ale oaselor.

Oasele sunt poroase si fragile, ceea ce inseamna ca acestea contin gauri mici. Un substituent osos cu goluri similare permite ca vasele de sange sa creasca in grefa pentru a furniza substante nutritive si pentru a incuraja cresterea osoasa.

De asemenea, resorbtia osoasa este esentiala pentru cresterea osului. Celulele specifice distrug oasele in mod permanent.

Inlocuitorii care se rup prea repede nu sunt potriviti pentru grefele osoase, deoarece nu permit suficient timp pentru cresterea osului nou. In schimb, unii substituenti ososi pot provoca inflamatii.

Substituentii biologici

Grefa se poate folosi dintr-un os din corpul persoanei.
Exista doua surse de os pentru inlocuitorii biologici:

• Autogrefele, in care chirurgii folosesc oase naturale recoltate din corpul persoanei in cauza.
Pot fi vascularizate sau nevascularizate si produc cel mai slab raspuns imun dintre toti substituentii ososi.

Tipurile de autogrefa includ:
- spongioasa;
- corticala;
- cortico-spongioasa;
- grefa osoasa vascularizata.

• Alogrefele, in care chirurgii iau oase de la o persoana decedata sau operata.

Tipurile de alogrefa sunt:
- proaspata;
- proaspata inghetata;
- uscata si inghetata.

Mai jos, sunt prezentate cateva exemple de grefe osoase si utilizarile lor cele mai comune.

Matricea osoasa demineralizata

Matricea osoasa demineralizata cuprinde oase care sunt formate din 93% colagen si contin factori de crestere care ajuta osul sa creasca.

Unul dintre principalele sale beneficii este ca provoaca un raspuns imun in cazuri foarte rare. De obicei, medicii o folosesc ca umplutura, mai degraba decat ca un substituent osos complet.

Matricea osoasa demineralizata poate ajuta in tratamentul:
• fracturilor care nu se vindeca corect;
• tumorilor benigne si chisturilor;
• cranioplastiei.

Plasma bogata in plachete

Acest substituent are o rata scazuta de infectare, dar nu este suficient de puternic pentru a fi un inlocuitor de osos autonom.

Hidroxiapatita

Hidroxiapatita este un mineral care se afla in oase si in dinti. Contine fosfat de calciu, ceea ce face ca oasele si dintii sa fie mai rezistente.

Medicii pot folosi hidroxiapatita pentru:
• interventii chirurgicale;
• operatii dentare;
• cranioplastie.

Substituentii sintetici

Substituentii ososi umani includ:
Sulfatul de calciu care este cunoscut si sub numele de gips sau “ipsos de la Paris”. Este un produs ieftin, cu o structura asemanatoare cu cea ale oaselor.

In mod obisnuit, medicii folosesc sulfat de calciu pentru a sustine alte grefe deoarece se resorb prea repede pe cont propriu.

In combinatie cu alte grefe, medicii il pot folosi pentru:
• fracturi, care nu se vindeca in mod corespunzator;
• interventii chirurgicale.

Ceramica de fosfat de tricalciu

Exista diferite tipuri de grefe osoase ceramice. Medicul le poate folosi pentru:

• fracturi care nu se vindeca in mod corespunzator;
• cranioplastie;
• interventii chirurgicale;
• artrita la genunchi;
• interventii dentare.

Sticla bioactiva

Sticla bioactiva este un tip special de sticla poroasa, care nu provoaca inflamatii. Mai mult, aceasta fiind bioactiva, interactioneaza ca o substanta naturala si formeaza o legatura puternica cu tesutul osos.

Cu toate acestea, sticla este fragila si nu este potrivita pentru zonele mari ale corpului. Dentistii sau medicii pot folosi sticla bioactiva pentru interventiile stomatologice.

Substituentii ososi polimerici

In general, medicii nu folosesc substituenti ososi polimerici ca grefe osoase, deoarece nu provoaca cresterea osoasa noua.

Totusi, acestia sunt recomandati in anumite cazuri, inclusiv:

• fracturi de compresie;
• tumori spinale;
• osteoporoza;
• hemangiomul;
• infectii osoase;
• cranioplastie.

Procedura

Persoanele care au nevoie de grefe osoase vor fi anesteziate la nivel general in timpul procedurii. Medicul chirurg va face o incizie si apoi va plasa substituentul osos in zona afectata.

Acesta poate utiliza unelte suplimentare pentru a mentine grefa in pozitie fixa, precum:
- suruburi;
- fire;
- placi.

Chirurgul va inchide rana printr-o cusatura dupa care va monitoriza pacientul timp de cateva ore dupa interventia medicala. Inainte de externarea persoanei in cauza, medicul va discuta cu aceasta despre modul de prevenire al infectiilor.

Riscurile

Riscurile unei proceduri de grefa osoasa includ:
• leziuni ale nervilor;
• infectii;
• sangerare;
• mobilitate scazuta;
• durere cronica;
• esecul grefei de a-si atinge scopul.

Recuperarea

Procesul de recuperare depinde de multi factori, inclusiv tipul de interventie chirurgicala si varsta persoanei, sanatatea fizica si cea generala.

Timpul de recuperare poate fi de la 2 saptamani pana la peste 2 luni.

Chirurgul va oferi instructiuni detaliate pentru perioada de recuperare. De asemenea, el poate prescrie medicamente pentru ameliorarea durerii care apare dupa interventie.

O alimentatie sanatoasa si hidratarea suficienta sunt esentiale pentru o buna recuperare. Mai mult, este important sa discutati cu medicul inainte de a cumpara orice tip de medicamente care pot interfera cu cresterea osoasa si vindecarea dupa interventie.

Pacientii care sufera o astfel de procedura trebuie sa fie constienti de tot ce implica aceasta, pentru ca apoi sa respecte sfaturile si indicatiile oferite de medic si vor trebui sa se programeze pentru consultatii viitoare, astfel incat sa fie monitorizati cu atentie in timpul vindecarii.