Infectia cu herpes simplex: cauze, simptome, tratament

Actualizat: 12 Octombrie 2020
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Consultant medical:

Dr. Karina Ilonca
Medic specialist dermatolog

DERMAESTETICS

Ce este herpes simplex?


Virusul herpes simplex, cunoscut si sub denumirea de HSV, este un agent infectios ce provoaca herpes. Herpesul poate sa apara in diferite parti ale corpului, cel mai frecvent la nivelul gurii sau a organelor genitale.

Exista doua tulpini ale acestui virus, fiecare avand caracteristici proprii. Astfel, HSV-1 cauzeaza in principal herpes oral si este, in general, responsabil pentru eruptii cutanate la nivelul gurii si al fetei, in timp ce HSV-2 cauzeaza de cele mai multe ori herpes genital sau chiar focare ale afectiunii.

Cauze

Virusul herpes simplex este un virus contagios care poate fi transmis de la o persoana la alta prin contact direct. Copiii vor contracta adesea HSV-1 in urma unui contact timpuriu cu un adult infectat, iar apoi vor fi purtatori ai virusului pentru tot restul vietii.

HSV-1 poate fi contractat in urma unor interactiuni generale, cum ar fi sarutul, mancatul cu ustensile folosite anterior si de alte persoane sau prin utilizarea la comun a rujurilor sau balsamurilor de buze.

De asemenea, acest tip de virus poate fi transmis si in timpul contactului sexual oral. In ceea ce priveste virusul HSV-2, acesta este contractat prin forme de contact sexual cu o persoana care il are. Virusul HSV-2 se raspandeste prin contactul cu herpesul, comparativ cu HSV-1 care poate fi transmis si de persoane asimptomatice sau care nu au leziuni cutanate.

Factori de risc

Infectia cu virusul herpes simplex poate sa apara la orice persoana, indiferent de sex, rasa sau varsta. Totusi, se estimeaza ca HSV-1 apare mai frecvent la copii, in timp ce HSV-2 afecteaza mai des adultii.

Riscul de infectare al fiecarei persoane se bazeaza aproape in totalitate pe expunerea la infectie, asa ca un simplu exemplu ce poate fi dat face referire la transmiterea pe cale sexuala. In acest caz persoanele sunt mai expuse riscului de infectare atunci cand au contact sexual, mai ales neprotejat cu prezervative.

Factorii de risc pentru infectia cu HSV-2 sunt reprezentati si de:
• Contactul sexual cu mai multi parteneri sexuali;
• Initierea la varste fragede a activitatii sexuale;
• Sexul feminin;
• Existenta unei alte infectii cu transmitere sexuala;
• Existenta unui sistem imunitar slabit;
• Existenta unui focar de herpes genital in momentul nasterii (risc pentru fat).

Pe langa aceste lucruri, trebuie stiut ca infectia se poate reactiva, iar acest lucru poate fi cauzat de diversi factori, precum hipertermia, expunerea la radiatii ultraviolete, traumatismele locale si expunerea la niveluri ridicate de stres.

Simptome

Manifestarile clinice ale infectiei cu herpes simplex depind foarte mult de starea pe care o are sistemul imunitar al gazdei. Astfel, infectia herpetica poate imbraca diverse forme, de la cele inaparente si pana la cele grave. In general, perioada de incubatie a virusului este de la trei zile pana la aproape doua saptamani, urmata de o evolutie de pana la trei saptamani.

Virusul herpetic poate produce forme asimptomatice, ceea ce duce la un numar relativ mare de purtatori sanatosi. Totusi, exista si multe cazuri in care simptomele sunt prezente si variaza in functie de tulpina virusului contractat. Asadar, HSV-1 va produce gingivostomatita herpetica, aceasta putand fi caracterizata prin vezicule bucale, febra, astenie, sialoree si tulburari de deglutitie.

HSV-2 poate produce herpes genital dupa inceputul vietii sexuale. Totusi, acest lucru poate avea loc si in urma infectiei cu HSV-1. Veziculele caracteristice apar la nivelul organelor genitale si pot fi insotite de febra, durere, edem si stare generala alterata.

Herpes simplex poate provoca si alte forme, cum ar fi forma cutanata de la nivelul buzelor, nasului si pleoapelor, dar si forma oculara (keratoconjunctivita). Aceasta din urma implica vezicule in jurul ochilor, conjunctivita purulenta acuta si edem al pleoapelor. In plus, pot surveni si complicatii, de la ulceratii si pana la cecitate, meningita si encefalita.

Diagnostic si tratament

Infectia cu virusul herpes simplex este diagnosticata, de obicei, prin examinarea fizica a pacientului. Medicul va analiza corpul in intregime pentru a detecta existenta unor leziuni caracteristice si ii va adresa pacientului un set de intrebari ce au ca scop orientarea catre diagnostic si catre cel mai bun tratament. De asemenea, medicul poate solicita testari mai amanuntite, inclusiv recoltari de probe de sange sau biopsii cutanate.

Dupa punerea diagnosticului, medicul va incerca sa faca cele mai bune recomandari pentru a gestiona situatia existenta. Trebuie stiut ca in prezent nu exista niciun remediu pentru acest virus, iar tratamentul se axeaza pe eliminarea leziunilor cutanate, limitarea focarelor si inlaturarea simptomelor neplacute.

Este posibil ca herpesul sa dispara chiar si fara tratament, dar exista posibilitatea ca medicul sa recomande tratament medicamentos pentru a ajuta persoanele infectate sa reduca riscul transmiterii catre cei din jur. Medicamentele ajuta, de asemenea, la reducerea intensitatii si a frecventei episoadelor recurente. Tratamentul poate veni sub diferite forme, inclusiv injectabil, oral sau topic.

Perspectiva

Din pacate, persoanele care se infecteaza cu virusul herpes simplex vor avea infectia pentru tot restul vietii. Chiar daca nu produce simptome, virusul va continua sa traiasca in celulele nervoase ale unei persoane infectate. Astfel, unele persoane pot experimenta focare regulate, in timp ce altele vor avea un singur focar dupa infectare, ulterior virusul devenind inactiv. Chiar si cu virusul inactiv, anumiti stimuli pot declansa un focar, iar cel mai frecvent este vorba despre factori, precum stresul, menstruatia, febra sau expunerea la soare.

Desi nu exista un tratament curativ pentru HSV, oamenii pot lua masuri pentru a preveni infectarea cu virusul sau pentru a preveni transmiterea sa catre alte persoane. Asadar, oamenii ar trebui sa evite contactul fizic direct si nu ar trebui sa imparta obiectele personale ce pot fi contaminate, de exemplu prosoape, cani, periute de dinti, machiaje, linguri etc.

De asemenea, activitatea sexuala trebuie evitata in timpul focarelor, iar atunci cand are loc trebuie folosite prezervative. La fel de importanta este si igiena personala, alaturi de acoperirea ranilor cu tampoane din bumbac. In acest fel se minimizeaza sansele de contact direct cu leziunile herpetice.

Concluzii

Infectia cu herpes simplex poate fi produsa de doua tulpini diferite de virus: HSV-1 si HSV-2. Primul tip de virus afecteaza preponderent partea superioara a corpului, in timp ce al doilea tip de virus afecteaza mai mult zona genitala. Transmiterea HSV-1 se face prin contactul direct cu leziunile cutanate, dar si prin contactul cu saliva persoanelor infectate si chiar asimptomatice (purtatori sanatosi). In schimb, HSV-2 se transmite in timpul contactului sexual, dar si pe cale verticala, adica de la mama la nou-nascut.

Este important de inteles faptul ca este posibil ca o persoana sa nu aiba leziuni cutanate sau alte simptome, dar sa fie purtator al virusului herpes simplex Astfel, virusul poate fi transmis chiar daca nu sunt prezente simptome, cum ar fi veziculele, pruritul, febra sau durerile. Astfel, vizita la medic este foarte importanta atunci cand se suspecteaza infectia cu oricare din tulpinile herpes simplex, deoarece in acest mod poate fi oferit un diagnostic corect, dar si tratament corespunzator.

Bibliografie:
Herpes testing. (2018). labtestsonline.org/understanding/analytes/herpes/tab/test
Herpes simplex. (n.d.). aad.org/skin-conditions/dermatology-a-to-z/herpes-simplex
Herpes simplex: Who gets and causes. (n.d.). aad.org/public/diseases/contagious-skin-diseases/herpes-simplex#causes
Looker KJ, et al. (2015). Global and regional estimates of prevalent and incident herpes simplex virus type 1 infections in 2012. journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0140765
Oral herpes. (n.d.). hopkinsmedicine.org/healthlibrary/conditions/adult/pediatrics/herpes_simplex_viruscold_sores_90,P02518/


Citeste si despre:

Ce este herpesul gladiatorului? Herpesul bucal: cand mergem la medic? Zona zoster - cauze, simptome, tratament Infectii ale mainii Infectiile bacteriene vs infectiile virale Produse cosmetice pentru a reduce comportamentul neplacut al pielii sensibile Infectii ale degetelor Uveitele - cauze, simptome, tratament Supravegherea si controlul infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare Herpesul oral (HSV-1) Cum ne putem feri de simptomele depresiei pe perioada iernii
Cere sfatul medicului ×