Tulburarile gastrointestinale care apar in cazul diabetului zaharat

Cele mai frecvente tulburari gastrointestinale

Diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2 poate afecta functionarea tractului digestiv prin intermediul neuropatiei diabetice. Aproximativ 75% din persoanele cu diabet zaharat vor manifesta tulburari gastrointestinale dupa o perioada mai indelungata de evolutie a diabetului.

Cele mai des intalnite manifestari sunt constipatia, durerea abdominala, greata, varsaturile, diareea si incontinenta fecala. Aceste afectiuni asociate diabetului scad in mod semnificativ calitatea vietii persoanelor cu diabet.

Cauzele tulburarilor gastrointestinale

Disfunctia sistemului digestiv poate sa apara ca o cauza directa a diabetului zaharat, dar mult mai des ca o complicatie asociata – neuropatia diabetica – cu rol in motilitatea tractului digestiv si in secretia sucurilor la acest nivel.

Complicatiile vasculare ale diabetului pot juca un rol in patogeneza ischemiei intestinale, a colecistitei si a gastroenteropatiei. Disfunctii ale sistemului imun (frecvente in diabetul zaharat) duc la aparitia candidozei esofagiene, rezistenta scazuta la infectii ale tractului digestiv.

Modificari hormonale in diabet:

- secretia crescuta de glucagon (n.r. - hormon cu proprietati hiperglicemiante si glicogenolitice, secretat de celulele unor formatiuni microscopice - numite insulele pancreatice, cu rol in mentinerea nivelului normal al glicemiei in organism), postprandial.
- secretia crescuta de peptid pancreatic.
- GIP (gastric inhibitory peptide) – in mod normal inhiba golirea gastrica si este raspunzator de aproximativ 70% din insulina secretata postprandial, la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 secretia GIP este aproape complet abolita.
- secretia scazuta de ghrelina (in mod normal stimuleaza apetitul si motilitatea gastrica).

Manifestarile tulburarilor gastrointestinale

Motilitatea esofagului: tulburarile sunt de obicei asimptomatice, dar apar la majoritatea persoanelor cu diabet zaharat. Contractiile esofagului sunt de intensitate scazuta, golirea esofagiana este incetinita, apar mai multe contractii simultane care perturba peristaltica; durerea retrosternala apare rar.

Refluxul esofagian: apare mai ales la persoanele insulinotratate comparativ cu persoanele fara diabet zaharat. Refluxul a fost asociat cu neuropatia autonoma cardiovasculara. Frecventa este crescuta daca persoana respectiva asociaza gastropareza cu distensia marcata a stomacului si reziduu gastric de volum crescut. Desi apare cu frecventa crescuta, poate fi asimptomatic (fara durere in piept, senzatie de arsura) datorita sensibilitatii scazute a persoanelor diabetice.

Candidoza esofagiana: apare datorita disfunctiei de la nivelul sistemului imun asociata cu staza esofagiana prin scaderea peristalticii la acest nivel. Candidoza esofagiana, chiar si cea extinsa, poate fi asimptomatica sau poate sa se asocieze cu odinofagia (durere la inghitit) sau disfagia (inghitire cu dificultate).

Diagnosticul se poate pune cu ajutorul unui tranzit baritat (care arata modificari de inflamatie la nivelul mucoasei esofagiene) sau prin endoscopie (placi albe pe lungimea esofagiana). Tratamentul este antifungic si se face la indicatiie doctorului curant, dupa ce sunt prelevate probe de la nivelul mucoasei esofagiene.

Disfagia: apare mai frecvent ca si simptom in tulburarile din cadrul diabetului zaharat dar deoarece se poate asocia cu boli mai grave si poate avea consecinte foarte grave (tuse, sufocare, penumonie bacteriana) trebuie investigata cauza care sta la baza disfagiei, fara a se pune pe seama diabetului din prima instanta.

Durerea abdominala acuta: apare ca rezultat al dilatatiei gastrice si a ileusului intestinal (suspendarea tranzitului intestinal brusc) sau in cadrul acidozei metabolice. Ca si in cazul disfagiei, pentru ca durerea abdominala debutata brusc poate ascunde alte cauze mai grave (pancreatita, colecistita acuta, apendicita) trebuie investigata de catre un doctor, fara a se atribui diabetului din prima instanta.

Durerea abdominala cronica: apare din cauza neuropatiei senzitive, nu se modifica cu pozitia, defecatia, ingestia de alimente.

Motilitatea gastrica: reducerea amplitudinii contractiilor gastrice, contractii nepropagate, spasm al pilorului, intarziere in golirea gastrica – la 58% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 1 si 30% dintre cele cu diabet zaharat de tip 2.

Gastropareza: intarzierea in golirea gastrica variaza in functie de tipul alimentelor (solide, lichide) si de componentele lor (grasimi, proteine, zahar). In unele cazuri nu apare nici un simptom, dar la investigatii amanuntite stomacul este dilatat, cu resturi alimentare. Printre simptome se afla anorexia, satietatea precoce, senzatia de balonare postprandiala, disconfortul abdominal.

Greata si varsaturile (cu resturi alimentare vechi) se asociaza cu distensia gastrica importanta si contractii puternice gastrice. Gastropareza este un factor important al variabilitatii glicemiei deoarece prin intarzierea golirii gastrice apare o absorbtie nesatisfacatoare a nutrientilor din alimente. Multe persoane cu diabet zaharat manifesta simptome ale gastroparezei fara a avea golire gastrica intarziata; aceste persoane sunt de obicei obeze, cu diabet zaharat de tip 2, care prezinta satietate precoce, greata, varsaturi, dar au golire gastrica accelerata. Aceasta complicatie a diabetului zaharat se diagnosticheaza prin analize de sange, endoscopie, tranzit baritat, ecografie abdominala.

Tranzitul intestinului subtire: neuropatia autonoma si cresterea excesiva a populatiilor bacteriene de la acest nivel joaca un rol major in diareea cronica. S-a demonstrat ca 25% din persoanele cu diabet zaharat si diaree cronica au populatie bacteriana in exces in intestin, iar simptomele au fost imbunatatite dupa tratament cu antibiotic.

Motilitatea colonului: constipatia si dilatatia colonului – constipatia reprezinta scaderea frecventei defecatiei, scaun de consistenta crescuta sau dificultate la defecatie; este comuna in randul persoanelor cu diabet si este o complicatie a functiei autonome intestinale.

Tratamentul este acelasi ca pentru persoanele fara diabet, se prefera includerea de alimente bogate in fibre care sa stimuleze peristaltica, psyllium adaugat in dieta, iar ca ultima alternativa laxativele.

Cancerul de colon – studii au demonstrat o usoara crestere in prevalenta cancerului de colon la persoanele cu diabet zaharat de tip 2, cauzate probabil de nivelul crescut de insulina din sange la aceste persoane si a altor factori de crestere care au efect si asupra proliferarii celulare.

De asemenea, un tranzit intestinal incetinit, cu concentratii crescute de acizi biliari in bolul fecal, asociat cu hiperglicemie si neuropatie diabetica poate contribui la dezvoltarea acestei patologii.

Diareea de cauza diabetica – diagnosticul este unul de excludere, dupa ce alte cauze de diaree (in special cele infectioase) au fost eliminate. Apare la persoanele cu o durata lunga de evolutie a diabetului, care de cele mai multe ori asociaza neuropatie periferica si autonoma. In majoritatea cazurilor patternul este intermitent, cu episoade care dureaza de la saptamani la luni de zile, alternand cu perioade in care scaunul este la frecventa normala sau apare chiar constipatia. In anumite cazuri se poate asocia cu incontinenta fecala.

Steatoreea (scaune cu grasime, lucioase, care plutesc) insoteste 40% din cazurile de diaree, dar de obicei nu cauzeaza scadere in greutate.

Incontinenta fecala: reprezinta inabilitatea de a controla tranzitul materiilor fecale si poate sa apara cu sau fara cunostinta persoanei. Majoritatea cazurilor survin cand este vorba de scaune lichide (diaree), dar in cazuri exceptionale apare si la scaun solid. Prevalenta este de aproape 20% la persoanele cu diabet zaharat si depinde de durata de evolutie a diabetului zaharat si de prezenta complicatiilor (microangiopatie si neuropatie).

Concluzii

Desi tuburarile gastrointestinale din cadrul diabetului sunt uneori redutabile, mentinerea unui echilibru glicemic bun, o dieta sanatoasa fara zahar si carbohidrati rafinati, mesele mici si frecvente, pot intarzia pe cat posibil aparitia acestor manifestari.

Daca apar simptome din acest spectru, vizita la medic este necesara, cu schimbarea schemei de tratament si tratamentul tintit, sub supraveghere, a tuturor complicatiilor.

In cazul gastroparezei este in mod special important tratamentul precoce deoarece, netratata, aceasta complicatie duce la extinderea afectarii nervoase de la nivelul stomacului.