Tot ce trebuie sa stim despre anorexia mentala
Dr. Livia Claudia Todireasa
Medic specialist medicina de familie
Generalitati
Anorexia mentala reprezinta o restrictie alimentara voluntara si sustinuta de teama permanenta de crestere in greutate, in conditiile in care greutatea corporala este deja prea mica comparativ cu greutatea normala pentru fiecare varsta.
Aceasta tulburare apare in special in perioada adolescentei, dar si la femeile cu varsta cuprinsa intre 25-30 de ani pe fondul unei psihotraume din copilarie, dar nu numai. Poate afecta si baietii sau barbatii tineri, insa in proportie de 1 caz din 10.
Cuprins articol
Factori declasatori
Pot fi impartiti in doua categorii:
1. Factori precipitanti cum ar fi: diverse agresiuni fizice, despartiri, decese in familie, scandaluri, o sarcina nedorita, amenintari directe, nepromovarea unui examen, concedierea de la locul de munca etc.
2. Factori permanenti care intretin continuu aceasta stare psihica si care nu poate fi depasita de persoana in cauza. Acesti factori cuprind: infometarea permanenta, izolarea sociala, gandirea negativa si tulburari de imagine corporala.
Semne si simptome
Cele 3 semne principale sunt:
1. Limitarea voluntara a aportului de alimente, insotita de respingerea acesteia prin varsaturi, provocate uneori prin abuzul de laxative.
2. Scaderea in greutate, putand ajunge pana la 50% din greutatea normala pentru varsta respectiva.
3. Absenta menstruatiei (amenoree) la fetele trecute de pubertate, iar uneori apare si o hiperactivitate fizica si intelectuala.
Alte simptome incriminate sunt:
- obsesia asupra imaginii corporale si asupra greutatii proprii;
- scadere in greutate brusca sau treptata;
- pielea uscata, unghii casante si friabile, caderea parului;
- parestezii la nivelul mainilor si picioarelor;
- vertij, sincope repetate;
- palpitatiile;
- memorarea fiecarei greutati modificate;
- constipatie, dureri epigastrice;
- amenoree;
- hipotensiune si hipotermia (senzatia permanenta de frig);
- anemie si dislipidemie.
Pentru a intelege si mai bine cum se manifesta o persoana cu aceasta afectiune vom enumera cateva manifestari, cum ar fi:
- numararea caloriilor la fiecare masa;
- cantarirea zilnica pentru a monitoriza greutatea;
- are impresia ca niciodata nu este slaba;
- face sport in exces chiar daca este slaba;
- are o repulsie permanenta fata de grasimi;
- este introvertita, nu are prieteni, nu comunica cu familia;
- prefera sa ia masa singura dupa un ritual bine pus la punct ce consta in folosirea unor farfurii mici, mancarea sa taiata cubulete, pentru a parea mai multa, iar orele sa fie la intervale bine calculate;
- interesul exagerat fata de mancare prin faptul ca se documenteaza mult pe aceasta tema, experimenteaza diverse retete doar pentru ea, iar cand gateste pentru altii prefera sa nu guste din mancare.
Cand se instaleaza scaderea marcata in greutate, multe dintre aceste persoane afectate prezinta si simptome depresive cum ar fi: stari de anxietate repetate, iritabilitate permanenta, insomnii si scaderea apetitului sexual, mai ales daca intervine si despartirea de persoana iubita.
Uneori, aceste persoane pot trece in extrema obsesivo-compulsiva, unde apar gandurile negre ce duc uneori pana la abuz de droguri, alcool, tutun si chiar suicid.
Lipsa alimentatiei precum si varsaturile pot duce la deteriorarea starii generale si la aparitia deshidratarii, a anemiei normocrome si normocitare, afectare renala din cauza deshidratarii, diverse probleme cardiace aparent minore, dar cu importanta terapeutica, probleme dentare si osase din cauza nivelului scazut de calciu din organism etc.
Cu toate ca unele paciente ce sufera de aceasta afectiune nu prezinta modificari de laborator, automat starea de subnutritie duce treptat la un dezechilibru. Aceasta stare poate fi provocata uneori de abuzuri medicamentoase sau vicii suspecte.
Investigatii
Pe langa analizele de laborator, se efectueaza in prealabil examenul clinic, pentru a stabili antecedentele atat familiale, cat si personale, fiziologice si patologice.
Investigatiile suplimentare sunt cele ce tin de: ginecologie daca exista amenoree, de imagistica daca exista antecedente de TBC, neoplasme, investigatii cardiace daca la examenul pe aparate si sisteme s-a descoperit hipotensiune, palpitatii, examen endocrinologic in cazul in care hormonii tiroidieni au iesit modificati.
Nu trebuie uitat de consultul psihiatric si cel psihologic, care ajuta medicul sa faca diagnosticul diferential cu celelalte boli neuropsihice.
Evolutie si complicatii
Principalele complicatii sunt cauzate de scaderea drastica in greutate, cu epuizarea organismului pana la casexie si aparitia dezechilibrelor sanguine (in special lipsa potasiului). Fiind o afectiune destul de grava ce uneori nu este tratata cu un maxim de seriozitate, se cronicizeaza si poate avea o evolutie mortala.
In general, o treime dintre cazuri au o evolutie buna, ajungandu-se in final sa duca o viata normala, sa se reintegreze socio-profesional, sa se casatoreasca si sa aiba copii. In alte cazuri nefericite, vindecarea nu este completa si raman sechele psihice si deprinderi alimentare iesite din comun.
Tratament
Aceasta patologie necesita obligatoriu spitalizare, pentru a stopa cat mai rapid cronicizarea bolii si eventualele complicatii.
Initierea tratamentului se face sub un control strict al starii de sanatate si se bazeaza in special pe un regim alimentar bine ales, de preferat sub indrumarea unui nutritionist, apoi se continua cu tratamentul medicamentos fie bazat initial pe medicamente perfuzabile, fie medicamente orale, in functie de starea pacientei si daca prezinta sau nu varsaturi. Treptat, se initiaza si psihoterapia atat personala, cat si in familie daca este posibil acest lucru.
In unele cazuri mai putin grave, terapia se poate efectua la domiciliu, cand in tabloul clinic nu intra varsaturile repetate si cand familia are un grad mare de implicare, pentru ca medicul curant sa aiba clar o evidenta intermediara asupra mentinerii tratamentului.
Obiectivele in urma tratamentului sunt:
1. Obtinerea greutatii ideale pentru varsta respectiva;
2. Corectarea greselilor alimentare;
3. Educarea pacientelor pentru a stapani un comportament alimentar normal si pentru a scapa de frica ingrasarii;
4. Intelegerea modificarilor fizice si psihice prin intermediul psihoterapiei si rezolvarea problemelor in limita posibilitatilor.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
Explorați mai multe resurse:
- Trimite intrebare
pe subiect - Cere sfatul medicului
